Posts Tagged ‘tinerete’
(In completarea articolului: Ai 20 de ani. Nu muri inainte de vreme.)
Ai 20 si ceva de ani. Nu e nimic pe lume care sa te opreasca.
Esti nebun de dorinta de a fi cineva chiar si atunci cand habar n-ai cine vrei sa fii. E ceva in tine ce nu se regaseste in nimeni altcineva si esti convins ca, daca toti din jur ar putea sa priveasca inauntrul tau, s-ar speria de groaza minunilor de acolo.
Dar inca nu vede nimeni.
Ai 20 de ani. Picioarele tale se misca liber dupa ore de dans si pahare de bautura de parca n-ar simti nimic decat betia momentului.
Si tu stii ca niciodata n-o sa fii mai tanar de atat. Niciodata n-o sa fii la fel de liber.
Asa ca e singura perioada in viata in care poti sa te smulgi din visele care te bantuie noaptea si sa muncesti pentru ele. Ai 20 de ani si toti iti spun ca esti nebun. Ai 20 de ani si nimeni, in afara de cei ca tine, nu te vede cu ochi prea buni.
Dar nu-ti pasa. Niciodata n-o sa ai atata forta. Ai 20 de ani si tot ce stiu ei e sa-ti arate cicatricile propriilor greseli. De care nu s-au vindecat niciodata. Ti le aseaza sub ochi ca marfa proasta pe un galantar pe care esti fortat sa privesti. “Vei ajunge ca noi,” vor spune fara sa rosteasca un singur cuvant.
Dar ai libertatea sa te indoiesti de orice lucru de pe pamantul asta. Ai curajul sa infrunti in idei oameni de doua ori mai in varsta ca tine si puterea de a te ridica de jos dupa fiecare esec. Si apoi de a te arunca cu si mai mult avant in tot vartejul asta, singurul care iti aduce aminte ca traiesti cu adevarat. Ca simti ceva.
Asa ca arunca-te in lume. Cu capul inainte, cum n-ai s-o mai faci niciodata. Ai un vis? Oasele tale au starea perfecta pentru a fi muncite pentru el, pentru a da roade asa cum pamantul ofera celor care stiu sa-l ingrijeasca. Ai mintea atat de agera incat poate concura cu orice experienta si ochii vii in care ard dorinte si care ard refuzul celorlati.
Ai si dreptul sa gresesti. O data si inca o data pana pierzi sirul si vin prietenii sa te ridice de jos si sa-ti aduca aminte unde vrei sa tintesti de fapt. Inca de alte zece ori pana cand stii exact ce si cum trebuie sa faci si nu este un singur suflet pe pamantul asta sa te opreasca. Niciodata n-o sa mai ai toate darurile pe care trebuie sa le valorifici acum.
Ai 20 de ani. Iubesti pana nu poti sa mai respiri. In pat si in afara lui cu aerul unui om care s-ar stinge daca nu ar avea un nume pe care sa-l rosteasca cu intensitate imediat cum deschide ochii dimineata. Si in urma caruia se lasa nestavilit un val de promisiuni incalcate si lacrimi pe care nu le mai masoara nimeni. Iti spui ca toate astea vor fi iertate candva, tu trebuie sa iubesti.
Ai 20 si ceva de ani. Poti sa distrugi orice mit si nimeni nu are idei ca ale tale. Poti sa gusti fiecare experienta si dupa s-o faci piatra de temelie pentru orice plan ai. Si stii ca ai capacitatea de a-l duce la capat.
Ai 20 de ani. Esti cel mai bun antreprenor care a existat vreodata, desi abia acum descoperi ce inseamna sa pornesti de la 0. Esti artistul cel mai prolific, desi abia acum inveti cum sa simti. Esti omul care va vedea lumea, desi ia doar trenul spre orice destinatie.
Ai in tine o tinerete fara batranete alimentata de setea de a explora fiecare lucru de care toti ceilalti se tem. Ai simtul riscului si nu ti-e teama de consecinta pentru ca aripile tale s-ar putea sa fie frante de un zbor in directia gresita, dar picioarele tale tinere au capacitatea de a alerga pana la capatul pamantului.
Asa ca fii cineva. Cel care ti-ai dorit mereu sa fii, gandul acela care te-a tinut in febra planurilor noptile in care toti ceilalti dormeau. Fii ideile care valoreaza mai mult decat toti banii pe care nu-i ai inca. Antreneaza-ti oasele sa construiasca din nimic totul care sa te implineasca. Transforma idealismul de care te acuza toti intr-o realitate care sa-i uimeasca. Pana la urma…
It is always impossible until someone actually does it.
Ai 20 si ceva de ani. Acum este timpul sa traiesti pentru totdeauna.
Sursa poze: weheartit.com
MORE.
Intotdeauna vrem mai mult. Orice experienta pe care o traim ne poarta mai departe. Orice ne cladeste, ne cere mai mult. De aceea ma intreb: cum am putea sa alegem rutina tocmai in secolul vitezei? Cand timpul e al naibii de pretios!
Suntem oamenii care cred in libertate, pentru ca o traiesc mai intens decat toti predecesorii lor. Suntem cei care, la 16 ani, au trait deja toate experientele pe care parintii lor le experimentau la 25. In orice facem avem nevoie de motivatii puternice pentru ca, pe masura ce ne tehnologizam, si totul devine “curat si confortabil” cu atat devenim mai instinctuali: mai multa tehnologie, mai multa nevoie de a simti ceva puternic, care sa compenseze.
Fie traim cu nevoia unei “injectii de adrenalina” si facem tot ce ne sta in putinta pentru asta, fie ne lasa genunchii si traim ascunsi.
Inainte, erai un succes in oras daca faceai o facultate. Astazi, pentru un job platit decent, ai nevoie de facultate, master si vreo 10 internship-uri.
Inainte, te casatoreai dupa prima, maxim a doua relatie “pe bune”. Astazi nu se concepe o casatorie fara “experimentarea” cat mai multor posibilitati inainte.
In spatiul din jurul nostru “No regrets” e noua religie. La 20 de ani ne consumam timpul cu o voluptate pe care o tanjim infinita, la 40 timpul pare sa fi expirat. Si totusi traim pana la 70.
In 2011 nu prea mai vrem sa auzim ca “nu le putem avea pe toate.” In 2011 “the pursuit of happiness” e un lucru tangibil, goana dupa ea e iremediabiala, setea noastra de mai mult ne poarta in toate colturile lumii.
Fara granite, fara prejudecati. Fara limite, fara sa ne uitam inapoi. We own the world or, at least, that’s how we paint the picture.
In principiu pentru ca da, se poate.
Vrem mai mult. Vrem ca lucrurile la care lucram sa fie si mai challenging, vrem ca experientele pe care le traim sa fie si mai intense,and of, course, we want to see the world and the world see us.
And we want to live like kings of our own twisted worlds. E o replica rece cea care-mi vine in minte; the Joker in filmul The Dark Knight, spune: ” If you’re good at something, never do it for free.”
Pentru ca si muzica pe care o ascult in casti este intotdeauna la maxim, dar inima mea e o furtuna tacuta. Pentru ca, oricat ne-am da in stamba, oricat am tipa de pe un varf de munte, oricat de tare am rade de fericire si oricat de intense ar fi orgasmele noastre, lucrurile cele mai importante se intampla inauntrul nostru.E o sete care, fie ne consuma, fie o depasim incercand sa traim cat de cat impacati cu noi insine.
Dar reusim vreodata?
Stiu ca atunci cand isi pun sacoul sobru sau isi adopta figura acra cand le cereti bani, vi se pare ca n-au fost niciodata tineri. Dar au fost. Dansau “The Moonwalk”, ascultau Europa libera si mergeau la “seri dansante”.
Oricat de rebeli, neintelesi, sau cool vi se pare ca sunteti, parintii vostri au fost la fel ca voi. Doar ca adaptati la vremurile in care traiau.
Ne strambam cand vedem vechile videoclipuri cu mult sclipici si pe George Michael cu ochelari de aviator. Dar, asa cum spunea un drag profesor “Nu radeti. Acestea sunt melodiile care au contribuit la aparitia voastra pe lume.” Pentru ca pe ele dansau, se cunosteau si faceau dragoste parintii nostri. Si ne faceau pe noi.
Daca vi se pare ca voi sunteti libertini si independenti imaginati-va cum erau ei cand se intalneau in perioada comunista. Si nu fiti asa plini de prejudecati pentru ca, pana la urma, chiar si celebrul Liceenii are o scena de sex (ba are. Vedeti daca nu v-ati uitat la toate partile?).
Parintii nostri reuseau performanta sa fie cool si virgini in acelasi timp. Ma rog, in unele dintre cazuri, nu garantez pentru toti. Ca pana la urma, fiecare are sangele fierbinte la 20 de ani. Se uitau la Dallas si Madonna era inca sex-simbol. Purtau culori electrice atunci cand scapau de uniformele de UTCisti. Oh si pentru cei care se cred mai trendy si orginali decat ai lor, aflati ca voi purtati retro si vintage, adica o”adaptare” a modei anilor ’80. Nimic nou sub soare deci.
Fashion icons erau Angela Similea si Oana Sarbu. Doua absente nemotivate te faceau practic “the bad boy of the school” si fiecare barbat avea parul lung in gen Beatles.
Ai nostri mergeau mai des si mai cu drag la cinema si dansau si se indragosteau “la serate”. Organizau excursii in grup si isi scriau scrisori de dragoste, care erau mai tarziu copiate in tot cartierul.
Ai mei sunt destul de secretosi cu trecutul lor, plus ca am fost conceputa dupa nunta (yes, I did the math) asa ca nu am ce detalii picante sa va dau din aceasta perspectiva.
Pentru cei care se indoiesc insa ca parintii au fost vreodata “cool” le recomand blogul urmator: Ai mei erau super (poza de sus tot de aici e luata). E o colectie de fotografii cu parintii de pe vremea cand nu erau parinti. Si nu, pentru a arata bine, n-aveau nevoie sa-si faca poze in baie.
Ai tai cat de cool erau? 
Protected Content
JacquelineBlog.info by Diana Sofronie is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.
Recent Comments