Posts Tagged ‘studentie’
(In completarea articolului: Ai 20 de ani. Nu muri inainte de vreme.)
Ai 20 si ceva de ani. Nu e nimic pe lume care sa te opreasca.
Esti nebun de dorinta de a fi cineva chiar si atunci cand habar n-ai cine vrei sa fii. E ceva in tine ce nu se regaseste in nimeni altcineva si esti convins ca, daca toti din jur ar putea sa priveasca inauntrul tau, s-ar speria de groaza minunilor de acolo.
Dar inca nu vede nimeni.
Ai 20 de ani. Picioarele tale se misca liber dupa ore de dans si pahare de bautura de parca n-ar simti nimic decat betia momentului.
Si tu stii ca niciodata n-o sa fii mai tanar de atat. Niciodata n-o sa fii la fel de liber.
Asa ca e singura perioada in viata in care poti sa te smulgi din visele care te bantuie noaptea si sa muncesti pentru ele. Ai 20 de ani si toti iti spun ca esti nebun. Ai 20 de ani si nimeni, in afara de cei ca tine, nu te vede cu ochi prea buni.
Dar nu-ti pasa. Niciodata n-o sa ai atata forta. Ai 20 de ani si tot ce stiu ei e sa-ti arate cicatricile propriilor greseli. De care nu s-au vindecat niciodata. Ti le aseaza sub ochi ca marfa proasta pe un galantar pe care esti fortat sa privesti. “Vei ajunge ca noi,” vor spune fara sa rosteasca un singur cuvant.
Dar ai libertatea sa te indoiesti de orice lucru de pe pamantul asta. Ai curajul sa infrunti in idei oameni de doua ori mai in varsta ca tine si puterea de a te ridica de jos dupa fiecare esec. Si apoi de a te arunca cu si mai mult avant in tot vartejul asta, singurul care iti aduce aminte ca traiesti cu adevarat. Ca simti ceva.
Asa ca arunca-te in lume. Cu capul inainte, cum n-ai s-o mai faci niciodata. Ai un vis? Oasele tale au starea perfecta pentru a fi muncite pentru el, pentru a da roade asa cum pamantul ofera celor care stiu sa-l ingrijeasca. Ai mintea atat de agera incat poate concura cu orice experienta si ochii vii in care ard dorinte si care ard refuzul celorlati.
Ai si dreptul sa gresesti. O data si inca o data pana pierzi sirul si vin prietenii sa te ridice de jos si sa-ti aduca aminte unde vrei sa tintesti de fapt. Inca de alte zece ori pana cand stii exact ce si cum trebuie sa faci si nu este un singur suflet pe pamantul asta sa te opreasca. Niciodata n-o sa mai ai toate darurile pe care trebuie sa le valorifici acum.
Ai 20 de ani. Iubesti pana nu poti sa mai respiri. In pat si in afara lui cu aerul unui om care s-ar stinge daca nu ar avea un nume pe care sa-l rosteasca cu intensitate imediat cum deschide ochii dimineata. Si in urma caruia se lasa nestavilit un val de promisiuni incalcate si lacrimi pe care nu le mai masoara nimeni. Iti spui ca toate astea vor fi iertate candva, tu trebuie sa iubesti.
Ai 20 si ceva de ani. Poti sa distrugi orice mit si nimeni nu are idei ca ale tale. Poti sa gusti fiecare experienta si dupa s-o faci piatra de temelie pentru orice plan ai. Si stii ca ai capacitatea de a-l duce la capat.
Ai 20 de ani. Esti cel mai bun antreprenor care a existat vreodata, desi abia acum descoperi ce inseamna sa pornesti de la 0. Esti artistul cel mai prolific, desi abia acum inveti cum sa simti. Esti omul care va vedea lumea, desi ia doar trenul spre orice destinatie.
Ai in tine o tinerete fara batranete alimentata de setea de a explora fiecare lucru de care toti ceilalti se tem. Ai simtul riscului si nu ti-e teama de consecinta pentru ca aripile tale s-ar putea sa fie frante de un zbor in directia gresita, dar picioarele tale tinere au capacitatea de a alerga pana la capatul pamantului.
Asa ca fii cineva. Cel care ti-ai dorit mereu sa fii, gandul acela care te-a tinut in febra planurilor noptile in care toti ceilalti dormeau. Fii ideile care valoreaza mai mult decat toti banii pe care nu-i ai inca. Antreneaza-ti oasele sa construiasca din nimic totul care sa te implineasca. Transforma idealismul de care te acuza toti intr-o realitate care sa-i uimeasca. Pana la urma…
It is always impossible until someone actually does it.
Ai 20 si ceva de ani. Acum este timpul sa traiesti pentru totdeauna.
Sursa poze: weheartit.com
Ai 20 si ceva de ani. Si pentru o vreme e fantastic.
Si apoi descoperi ca lucrurile sunt ceva mai complicate.
Ai 20 de ani, toata lumea asteapta perfectiunea de la tine pentru ca ai sangele tanar si umerii tai par incapabili de a se lasa sub vreo povara. Pentru ca ai pielea luminoasa si ea e o statuie a tuturor lucrurilor bune, ai un David efemer in pielea ta si lor li se pare ca sunt toti Michelangelo.
Ai 20 de ani. Destul de matur incat sa nu mai crezi ca le stii pe toate, dar destul de tanar incat sa fii ingrozit de toate lucrurile care se asteapta de la tine, pe care toti acei Michelangelo au impresia ca le datorezi lor.
Ai 20 de ani si toti iti fierb in vene.
Ai 20 de ani si vrei sa gusti din toate, fara sa stii ca unele lucruri sunt o otrava cu efect intarziat. Ai iubi pe toata lumea si ai vrea sa lasi urme in fiecare trup pe care-l vezi dezgolit.
Ai 20 de ani si iti imaginezi ca lumea se invarte in jurul tau, ca tii in palme o glorie pe care nici tu n-o vezi pe de-a-ntregul.
Ai 20 de ani. Doamne, nu e nimic care sa te opreasca! Iti spui ca toti din jur sunt cu siguranta absurzi ca nu reusesc sa vada lumea prin ochii tai. Ca toti sunt prinsi in capcanele societatii si morti pe dinauntru. Si probabil ai dreptate, dar n-ai nici un mod sa te demonstrezi atata timp cat nici un leu din buzunarul tau nu e facut de tine.
Ai 20 de ani. Vrei sa musti din fiecare clipa, ca un animal de prada neobosit. Chiar si cei timizi se viseaza imparati si impartitori de dreptate, in spatele cuvintelor pe care nu le spun niciodata. Chiar si virginele se vad ridicate pe paturi de matase si idolatrizate ca niste sfinte. Chiar si cei lipsiti de ambitie isi spun ca sunt liberi.
Dar, totodata, in timp ce ochii tai se lovesc de cer si mai vor, genunchii tai cedeaza in viteza unei lumi care o intrece pe-a ta pentru ca iti stie trucurile pe de rost. E o cursa, dragule si tu esti pilotul cel mai tanar! Poti sa pleci din pole-position, dar o sa gresesti la curba, o sa pierzi controlul vrand mai mult. Si multimea nu te incurajeaza decat atata timp cat esti in fata.
Si atunci o sa-ti iei in job part time, intai pentru banii de buzunar, pentru ca parintii nu stiu niciodata de cat ai tu nevoie de fapt. No money, no honey, inveti asta destul de repede. Apoi te indoctrineaza obiceiul de a-ti lua salariul la fiecare sfarsit de luna. Apoi facultatea se termina intotdeauna mai devreme decat ai planificat si toti te arunca in fata printr-un sut bine plasat.
Vrei independenta? Ia-ti propria camera, monserule!
Vrei o masina? Muncesti in draci pentru ea, devii corporatist.
Atunci in loc de 20 de ani, mult prea repede ai 25. Planurile tale de glorie sunt amanate an cu an. Toti in jurul tau schimba verighete, deci parca ai face-o si tu. Sa nu ramai ultimul, sa nu pierzi ceva, desi tu ti-ai dorit intotdeauna sa fii “unic”. Dar nu poti sa fii boem si nebun la nesfarsit.
Job-ul de 4 ore se transforma intr-unul de 8 sau 10. Apoi ai copii si pe la 27-28 cei 20 de ani ai tai mor. Asa, ca si cum n-ar fi existat niciodata.
Si cand o sa privim in oglinda o sa-i vedem pe cei care am jurat ca n-o sa devenim niciodata. Cand o sa ne privim in oglinda n-o sa ni se para ca “ne-am realizat”. Doar ca in drumul spre fericire… ne-am impiedicat de noi insine.
Si, in timp, ne dorim sa mai traim putin inainte ca toti copii nostri sa cheltuie banii pentru care ne-am ratat viata pe locuri in care n-am vrea sa-i vedem cu oameni care nu-i merita, cautand ceva ce n-o sa gaseasca niciodata.
Inainte sa devina exact ca noi.
Sfarsitul primei parti. Cea intunecata. 
Later edit: completarea aici
Suesa poze: weheartit.com
1. Prietenii salvatori.
Care le reusesc pe toate, de la a te vindeca de mahmureala, la a-ti asigura locul potrivit la un examen. Cei care te pun pe picioare cand nu prea stii ce-i cu tine. Tipul colegilor de facultate care te anunta cat timp mai ai pana la predarea unei teme si de unde sa-ti procuri materialele. Mana cereasca cand vine vorba de a-ti salva posteriorul de anumite incoveniente.
2. Prietenii care stiu tot.
Cei la care te duci cu mintea deschisa: ai certitudinea ca o sa-ti dezlege mistere si o sa-ti raspunda la intrebari existentiale. Oamenii acestia le cunosc pe toate, de la carti pe care trebuie sa le citesti, la oameni care au schimbat lumea si metode de a-ti ansambla mobila.
3. Prietenii care stiu oamenii potriviti.
Calitatile lor sociale intrec cu mult gradul de popularitate pe care l-ai avut in liceu. Practic, prietenii de genul acesta ar putea popula un oras intreg daca si-ar aduce cunostintele la un loc. Ei iti fac rost de o slujba si de numarul tipei la care visezi.
4.Prietenii care te consoleaza.
Cei care au harul de a-ti spune cuvintele potrivite atunci cand depresia sta la colt si dragostea nu e ca in filme. Atunci cand nu mai nici bani de buzunar, nici chef de viata. Atunci cand e “Azi nu”, ei sunt “Si azi sunt langa tine.”
5.Prietenii pe care ii consolezi.
In aceeasi situatie, obiectivitatea ta e sub nivelul marii. Insa, cand li se intampla lor, mintea ta face brusc conexiunile potrivite si este in starea sa dea sfaturi bune. Sa spuna cuvintele potrivite in momentele in care ceilalti au nevoie disperata de ele.
6.Prietenii cu care bei.
Fara nici o alta prezentare.
7.Prietenii cu care iesi o data pe luna.
Pentru ca atunci scapa ei de facultate si tu faci rost de bani. Pentru ca sunt acei oameni cu care iti place sa scoti in fata reusitele ultimei luni si cu care poti sa vorbesti de parca va vedeti in fiecare zi. Prietenii cu care mergi de fiecare data in alt local si comentati fiecare aspect de acolo.
8.Prietenii de cafenele.
Sunteti toti ceva cam boemi si mergeti in locuri in care se aude jazz, se beau bauturi cu nume de epoca si se discuta filosofie studenteasca, literatura de miezul noptii si economia zilelor pana la salariu.
9.Prietenii mentori.
Cei care au vazut foarte multe si stiu sa-ti spuna la fel de multe. Cei care fac lumina, cei pe care-i admiri si pe care ii vrei mereu aproape. Cei care te educa, intr-un fel, si de care te legi printr-o atasament special. Cei care te ajuta sa cresti.
10. Cei mai buni prieteni.
Cei care sunt la fel ca sufletele pereche. Si partea minunata e ca poti sa ai mai mult de unul.
Va doresc… sa va bucurati de ai vostri prieteni si sa ma informati daca mai stiti si alte tipuri! 
Sursa foto: pinterest.com
Se spune ca cea mai bune metoda de a-ti planifica viata profesionala este sa-ti imaginezi unde vrei sa ajungi la 30 de ani. Si apoi sa faci downscale pana la varsta pe care o ai acum. Sa mergi in ordine inversa si sa-ti faci o schema cu pasii exacti pe care trebuie sa-i parcurgi pentru a ajunge acolo. Sa-ti planifici anii, locurile, oamenii din viitorul tau.
And if you stick to the main points of the plan, and know when to improvise, you’ll get your way.
Dar in viata personala cum e?
Ce scheme si planificari folosesti ca sa stii ca o sa-ti tii prietenii aproape, indiferent de oriunde o sa fii in urmatorii 5 ani? Cum iti programezi dragostea cand nu-ti spune nimeni ce oameni o sa intalnesti si in ce circumstante?
Mana sus, cine a auzit o varianta la urmatoarele: “Eu pe la 25 de ani ma marit. Pana in 30 fac doi copii.”!
De replica de mai sus m-am facut vinovata si eu. Dar mai incolo am inteles ca mai tarziu de 30 de ani nu reusea sa vada nimeni din jur. De parca din acel punct lucrurile erau ori subintelese – fara sa le gaseasca nimeni totusi intelesul – fie nu mai aveau sens sa fie planificate.
De parca la 30 de ani s-ar termina toate eforturile noastre de a fi cineva.
Toate conversatiile despre cariera si viata personala sunt la viitor. Toate deciziile incep cu “as vrea”.
Dar daca un job, cel putin in teorie, il mai planifici, cum planifici viata personala? Iti suna undeva o alarma si stii ca acum e momentul sa iubesti “pe cineva serios”, cum iti tot repeta femeile din familie? Alergi dupa primul venit/ prima venita doar pentru ca s-au inmultumit lumanarile de pe tortul aniversar? Iti programezi, in gand, sa-ti intalnesti perechea dupa prima promovare?
Realizam ca prietenii nostri au 90 % sanse sa mearga pe un drum total independent de al nostru? Ca nu suntem noi centrul universului asta si ca nu-i putem ordona nimic?
“Hey, a lifetime friend for when I go to Argentina, please senorita Karma! Make me meet him on a Thursday!”
MORE.
Intotdeauna vrem mai mult. Orice experienta pe care o traim ne poarta mai departe. Orice ne cladeste, ne cere mai mult. De aceea ma intreb: cum am putea sa alegem rutina tocmai in secolul vitezei? Cand timpul e al naibii de pretios!
Suntem oamenii care cred in libertate, pentru ca o traiesc mai intens decat toti predecesorii lor. Suntem cei care, la 16 ani, au trait deja toate experientele pe care parintii lor le experimentau la 25. In orice facem avem nevoie de motivatii puternice pentru ca, pe masura ce ne tehnologizam, si totul devine “curat si confortabil” cu atat devenim mai instinctuali: mai multa tehnologie, mai multa nevoie de a simti ceva puternic, care sa compenseze.
Fie traim cu nevoia unei “injectii de adrenalina” si facem tot ce ne sta in putinta pentru asta, fie ne lasa genunchii si traim ascunsi.
Inainte, erai un succes in oras daca faceai o facultate. Astazi, pentru un job platit decent, ai nevoie de facultate, master si vreo 10 internship-uri.
Inainte, te casatoreai dupa prima, maxim a doua relatie “pe bune”. Astazi nu se concepe o casatorie fara “experimentarea” cat mai multor posibilitati inainte.
In spatiul din jurul nostru “No regrets” e noua religie. La 20 de ani ne consumam timpul cu o voluptate pe care o tanjim infinita, la 40 timpul pare sa fi expirat. Si totusi traim pana la 70.
In 2011 nu prea mai vrem sa auzim ca “nu le putem avea pe toate.” In 2011 “the pursuit of happiness” e un lucru tangibil, goana dupa ea e iremediabiala, setea noastra de mai mult ne poarta in toate colturile lumii.
Fara granite, fara prejudecati. Fara limite, fara sa ne uitam inapoi. We own the world or, at least, that’s how we paint the picture.
In principiu pentru ca da, se poate.
Vrem mai mult. Vrem ca lucrurile la care lucram sa fie si mai challenging, vrem ca experientele pe care le traim sa fie si mai intense,and of, course, we want to see the world and the world see us.
And we want to live like kings of our own twisted worlds. E o replica rece cea care-mi vine in minte; the Joker in filmul The Dark Knight, spune: ” If you’re good at something, never do it for free.”
Pentru ca si muzica pe care o ascult in casti este intotdeauna la maxim, dar inima mea e o furtuna tacuta. Pentru ca, oricat ne-am da in stamba, oricat am tipa de pe un varf de munte, oricat de tare am rade de fericire si oricat de intense ar fi orgasmele noastre, lucrurile cele mai importante se intampla inauntrul nostru.E o sete care, fie ne consuma, fie o depasim incercand sa traim cat de cat impacati cu noi insine.
Dar reusim vreodata?
E vineri seara. Sa presupunem ca ai putin noroc si n-ai examene in weekend. Prin urmare sa analizam chestiunea in cauza. Cu capul pe spate, imaginandu-ne ca suntem intr-o decapotabila in drum spre mare si ca e vara. Ce ne doare?
Sesiunea, editia de iarna, 2011.
- Pentru ca pare mai crunta decat orice alta sesiune de anul trecut. Si e un motiv pentru ca le spune examene finale: they’re like the end of you.
- Pentru ca slabesti un kilogram sau doua, desi ai mai tot timpul langa tine cantitati impresionabile de dulciuri si alte chestii menite sa-ti creasca colesterolul. N-ai mai trecut pe acasa de cand a inceput cosmarul, asa ca mancarea mamei e exclusa. Hello, stomach acid, my old friend.
- Pentru ca e liniste pana si pe Facebook si asta te ingrozeste putin. Nu liniste totala, sa nu exageram.
- Pentru ca singurele subiecte de care pot vorbi prietenii tai sunt examenele si sexul.De primul se plang ca de un martiraj, de al doilea au mare nevoie.
- Pentru ca viata sociala se rezuma la intalniri pentru imprumutat cursuri si escapadele cu mult alcool de la sfarsit de saptamana.
- Pentru ca la fiecare Copy Center sunt cativa care soptesc discret sa “listati 6 pagini intr-una singura, tip fituica.”
- Pentru ca unul dupa altul fiecare clacheaza.
- Pentru ca multi isi schimba statusul de Messenger dupa cat de suprasolicitat le e creierul. Si nu e bine sa-ti pui statusuri cand ai creierul solicitat.
- Pentru ca in culmea invatatului iti vin cele mai faine idei si apoi te iriti ca n-ai timp sa te tii de ele. Furtuna de creiere, anyone?
- Pentru ca nu poti sa te ridici din pat fara cafea, nu poti sa iesi din casa fara tigara si nu te poti concentra fara ciocolata. Scuze, scuze, scuze…
- Pentru ca, de la un anumit punct, ai impresia ca stii absolut tot de pe lumea asta, doar sa descoperi la fiecare examen ca nu e deloc asa.
- Pentru ca farmacista pur si simplu nu stie sa-ti recomande cele mai bune vitamine pentru memorie. Damn that evil woman!
- Pentru ca Dumnezeu a creat vinerea seara pentru student.
Pe voi ce va mai doare?
Avem adresa noua, avem pretentii noi. Si invitati de calibru. Si sarbatorim primul guest post. Ne delectam cu “Intr-o zi o sa fie bine.” Powered by Simina
Si a venit si vremea sa apara guest postul meu mult asteptat pe blogul lui JLN (taci, asa imi place sa-ti spun). M-a rugat in repetate randuri sa scriu frumos si pe blogul ei, numai ca sincer, nu-i inteleg motivele. Un outcast ca mine n-ar putea decat ii raneasca popularitatea, pentru ca, hai sa fim seriosi, cine imi citeste mie blogul? In cazul asta, voi o sa credeti ca e un avantaj pentru mine pentru ca imi face putin PR. Intrebati-o pe ea. Nu e chiar asa(te rog sa nu-i minti…daca te intreaba cineva).
Bun. Introducere am facut. Altceva. Despre ce sa scriu… Sa vedem (searching…searching…).
Webloop. Asta se intampla cand stai pe net si stai degeaba. Dar hai sa recunoastem: ne place la nebunie sa stam degeaba. Si de ce nu ne-ar placea? La urma urmei, dupa atatea ore muncite “degeaba”, de ce sa nu mai si stam putin? Tot “degeaba”, ca doar e acelasi lucru.
Mai ales tinerii! Tinerii astia, dom’le, nu fac nimic decat sa stea degeaba. Nu este deloc adevarat ca tinerii studenti se trezesc la 6 dimineata ca sa prinda autobuzul spre Universitate (autobuz in care stau in picioare, pentru ca la Universitate mai merg si tinerele doamne trecute de 65 de ani…), sa se aseze frumos in banca din fata(pentru ca pe aia din spate deja au ocupat-o astia din camin care ajung mai devreme), si sa asculte si sa noteze tot ce le trece printr-o ureche si le iese pe cealalta de dimineata pana seara, pentru ca apoi seara sa-si dea seama ca nu pot dormi de prea multa oboseala.
Noi stam degeaba (da, si eu sunt o tanara). Mergem la targuri de job-uri si nu gasim nimic pentru ca nu avem tripla specializare… si abia ne-am chinuit sa facem doua, in paralel, in 3 ani, plus in inca 2 ani de master obligatoriu (un mic exemplu de la litere).
Asa ca, daca nu ne vrea nimeni, mai stam putin degeaba pe bancile facultatii. Sarbatorim cu pasiune cand e zi libera in pub-uri cu intrare libera. Nu bem nimic care sa coste peste 5 RON. Si daca se intampla totusi sa depasim, e singura bautura pe seara aceea. Stam la rand in ploaie la abonamente RATP. Daca n-au, mergem 3 statii pe jos, pana la urmatorul ghiseu. Singurul ziar pe care il citim e Opinia Veche. Uneori, si Adevarul de Seara. Pentru ca sunt GRATIS. Mancam la cantina, chiar daca muzica e proasta. Bem cafea la 1 leu 20. Fericiti cei cu banii care beau cu 8 lei in Time Out. Cumparaturile le facem la reduceri, pentru ca, din cand in cand, da bine o pereche de cercei de la Meli Melo, chiar daca au costat doar 5 RON.
De iubit ne iubim rar, pentru ca n-avem timp. De-atata stat degeaba.
Si ne vaicarim toata ziua pe bloguri. Si pe Facebook. “Social media”, ce sa-i faci?
Si pana la urma, tot noi suntem viitorul tarii, al Europei, al lumii. Nu realizam cata presiune se exercita asupra noastra. Viitorul tarii… Care nu sta degeaba in bancile Parlamentului. Ar fi frumos sa le vedem o data pline. Noi ne-am invatat sa nu lipsim de la cursuri, pentru ca ne tin profii minte si ne mai pun 0.50 in plus la examen, pe ochi rimelati. Acolo nu-ti pune nimeni 0.50 pentru stat degeaba.
Dar intr-o zi o sa fie bine. Si o sa emigram. Sau ramanem in tara si poate mostenim ceva.
Si totusi, e bine sa fii tanar.
1.Pentru ca munca iti aduce dureri de stomac si pace interioara;
2.Pentru ca, invatand constant, gasesti tot ceea ce nu stiai unde sa cauti;
3. Pentru ca ai o echipa pentru care muncesti si iti e ca o familie;
4. Pentru ca un proiect predat cu 5 minute inainte de deadline inseamna adrenalina si satisfactie;
5. Pentru ca”the harder you work, the luckier you get”;
6. Pentru ca atunci cand spui”Nu mai pot” afli ca, de fapt, se poate.
7. Pentru ca te ajuta sa intelegi incotro vrei sa mergi;
8. Pentru ca practica bate intotdeauna teoria;
9. Pentruca esti protagonistul propriei tale povesti si vrei s-o faci best-seller;
10. Pentru ca ai oameni dragi pe care ii faci mandri de tine;
11. Pentru ca prinzi din mers ceea ce inainte iti lua luni sa inveti;
12. Pentru ca time management-ul si ordinea se instaleaza fara sa fii intr-o batalie constanta cu tine;
13. Pentru ca simti ca evoluezi intotdeauna;
14. Pentru ca incercand cat mai multe, alegeti ce ti se potriveste cel mai bine;
15. Pentru ca viata sociala fericita dupa acuta lipsa de viata sociala duce la cele mai faine petreceri organizate vreodata.
Nu, visele nu se implinesc peste noapte.
Jacqueline,
Cu multa dragoste si pasiunea pe care o pun in tot ceea ce fac.
Protected Content
JacquelineBlog.info by Diana Sofronie is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.
Recent Comments