Jacqueline's Blog

Duminica, 16 octombrie s-a implinit o luna.  Am realizat cat a trecut undeva la marginea orasului, asteptand inceputul unui horse racing. Cu aparatul de fotografiat in mana si toti din jurul meu vorbind o englezo-poloneza in care nu prea se regasea nici unul. Totul garnisit cu un frig de prima clasa in mijlocul unui cer cu mult soare. Go figure.

E acasa aici? Nu, dar nici nu e nevoie sa fie. N-am inca nevoie de o casa.

Imi place aici? Atat de mult incat as mai ramane un an si ceva.

E frumos orasul asta. Si extraordinar daca stii unde sa mergi. Cu cat descopar mai multe, cu atat realizez ca mai sunt o mie de lucruri de explorat. De la parcurile imense la cartierul unde stau baietii rai, dar are cea mai frumoasa arhitectura.

E rece orasul asta. Temperaturile scad tot mai mult in fiecare zi si oamenii au figuri impietrite. E ciudat sa vezi barbatii – discreti si sic in centru – injurand de mama focului langa jockeys de la curse si privind intens, cu ochii intodeauna albastri deschis, fiecare femeie care le trece prin fata. Zau ca nici macar privirile unora dintre macho romani nu se compara: te ingheata. Si printre ei zeci de copii mereu blonzi, mereu cu ochii albastri. Ca tot veni vorba de curse da, se perinda pe acolo si femei frumoase imbracate in stilul anilor ’40 si domni cu masini de epoca. Dar sunt prea putini.

Nu e un singur curs la facultatea asta care sa nu ma impulsioneze sa fac masterul in afara.  Pe langa sistemul de invatamnt care iti permite sa-ti alegi cam ce cursuri iti plac tie mai tare si mai tare, pe langa cursurile de poloneza si cele de franceza, mai ai dreptul si la o ora de sport pe saptamana. Cam orice sport vrei. La care mai adaugi cursuri on-line la care toate locurile sunt deja luate, dar poti negocia cu profesorii, right? Profesorii care stiu tot ce trebuie dar au anumite probleme cu privitul in ochi pentru ca nu stiu daca e un lucru ok in tara din care vii: si cand ai asiatici si europeni in aceeasi camera zau ca e greu.

De obicei cam toata Europa iese la bere. Uneori toata Europa iese in club dar atunci e mai problematic. Ramanem deci la cafenele si pubs unde se serveste piwo sokiem – adica bere cu suc si narghilea (stiu un loc bun daca veniti vreodata in Varsovia si aveti pofta!). Unde ai cate 10-12 oameni stransi in jurul aceleasi mese. Unde din cand in cand se danseaza si din cand in cand se vorbeste cu patima despre politica si sfarsitul lumii. Pentru ca, in timp ce polonezii se trateaza cu shot-uri, Erasmusii se trateaza cu bere si vodca (pentru ca asta stiu sa comande in poloneza momentan) si discutii despre al doilea razboi mondial sau posibilul sfarsit al lumii. Si cu toate ca discutia devine inflacarata nimeni nu-si iese din fire, nimeni nu da peste nas celuilalt.

Toata lumea place pe toata lumea. Uneori platonic, alteori nu. Incerci tare, tare, tare de tot se te feresti de stereotipii dar e greu cand ai in jur o multime de spanioli, francezi si turci. Sunt peste tot. Se impart mereu tigari si invitatii la petreceri. Pricep franceza si spaniola, asa ca le inteleg conversatiile. Unii sunt incantati, altii mai putin.

Diferentele de gandire dintre estici si vestici sunt majore. Un exemplu? Un gest de curtoazie din partea unui rus a fost interpretat drept macho de o belgianca. Femeile din vest sunt mai independente si mai emancipate decat ai crede. In Varsovia (care e pe deasupra si un oras destul de sigur) femeile iau singure autobuzul la doua noaptea fara nici cea mai mica problema. Sa va spun ce emotii am trait prima data cand am facut acelasi lucru?

Se leaga prietenii? Da si nu. Vezi in gesturile fiecaruia cum fiecare are nevoie de un prieten. Francezii sunt poate cel mai fericit exemplu de loialitate: stau tot timpul impreuna, dar in acelasi timp sunt foarte prietenosi cu toata lumea, te iau la ei acasa, te servesc cu cafea si-ti povestesc problemele lor. Si daca vine vorba problema rromilor romani din Franta iti spun niste lucruri nu foarte frumoase despre presedintele lor. Da, stiu, ca asta se intampla doar la cei tineri, nu-mi fac iluzii ca toata tara gandeste asa.

Am aflat in ultima luna ca unii oameni te testeaza inainte sa-ti fie prieteni. Te scot din sarite, iti testeaza sensibilitatea patriotica si abia apoi te invita la cina. Cand le spui ce te enerveaza iti spun ca e “character building” si apoi iti spun ca te apreciaza si ca o sa-ti fie alaturi doar ca daca toata lumea este draguta cu tine n-ai cum sa inveti prea multe. Si le dai dreptate.  Mai sunt apoi oameni care te scot la bere si oameni care vor doar sa vorbeasca cu tine pentru ca nu au cui altcuiva sa spuna ce ii doare. Oameni care vor ceva de la tine si oameni in care cauti ceva.

Si la sfarsitul zilei e ciudat sa vezi cum dupa atatea diferente sunteti in esenta aceeasi.

Mituri destramate? Stiti palatul acela inalt din Varsovia care apare in toate pozele de pe Google? In realitate  noaptea nu e luminat galben ci albastru-mov. Dar nu apare asa in nici o poza. )

E frig. Nu e acasa, dar nici nu am nevoie sa fie.

Merg sa explorez Polonia. Va povestesc si despre alte colturi de tara.