Posts Tagged ‘secolul 21’
Almodovar deschide scena din Imbratisari Frante cu un episod de dragoste pe fuga. Ea, blonda, fierbinte, se lasa tachinata, dezbracata usor de un domn scriitor, orb, de doua ori mai in varsta decat ea. In secventa urmatoarea canapeaua se misca inainte si inapoi iar ei gem in ritm, pe rand.
Dupa episodul de amor spontan, ea se ridica brusc si intreaba unde e baia.
El isi incheie pantalonii si raspunde la usa.
Sfarsit.
Si noi ne intoarcem in fotolii, incercand sa ne dam seama care e scopul dragostei si cum si pe cine iubim diseara. Cu mintea confuza, exemple proaste si sfaturi fara sens de la cei mai in varsta decat noi. Bun venit la Relatiile secolului 21.
Pana acum am intalnit doar doua sau trei cupluri fericite, in sensul acela de implinire deplina. Restul mimau fericirea mai ceva ca Charlie Chaplin in filmele care i-au adus succesul. El ii declara iubirea pe fata, dar mai umbla prin paturi straine din cand in cand, ea se declara implinita, dar ii lipseau prea multe. Noroc cu fardurile branduite si bratarile care fac zgomot. S-ar putea scrie romane intregi despre metodele in care cuplurile falseaza fericirea. Dar stai, s-au scris deja.
Vezi o anumita disperare in ochii celor tineri. Toata lumea vrea pe cineva. Doar ca ti se spune in fata sa nu confuzi dorinta cu eternitatea. Cineva care sa te stranga in brate, dar da-ti hainele jos intai. Cineva care sa asculte ce te doare, atata timp cat soptesti.
Iubeste-ma, dar nu te indragosti de mine.
Nu ma hotarasc daca e influenta Sex And The City sau pur si simplu emanciparea sexuala, dar toata lumea are/cauta friends with benefits. Daca disponibilitatea emotionala e mai scazuta merge si un fuck buddy. Doar sa nu aflu nimeni ca e Secret Discret. Ma rog, sa stie lumea ca ai asa ceva, dar lasa ca e bun misterul, sa nu se stie cine e.
Hollywood-ul traieste in paturile noastre, monser!
In rest se incearca de pe toate fronturile. Ei i-a spus mama ca daca e fata desteapta suceste mintile unuia si e fericita. Sau ca sa citez o prietena draga “nu le pasa pe cine aduc in pat. Atata timp cat unul dintre ei ma duce si la altar.”
De cealalta parte…
Lui i-au spus prietenii ca “nu se merita.” Ca daca e tanar, apoi sexul conteaza, relatiile si complicatiile vin mai tarziu. Sapte oameni si sapte beri la o masa. El, cromozom Y in verva, se intinde peste berea mea sa-i spuna altuia “Girlfriend? Why would you want a girlfriend in Erasmus, are you crazy?”
Dar in lupta dintre sexe nu castiga nimeni. “Prea multa fraternizare cu inamicul.”
Multi se iubesc pe fuga. Intre doua petreceri, intre doua pariuri, intre mai multe nevoi si un sange care clocoteste. Apropierea e atat de pasagera incat “relatie” e un cuvant cu ecou de lacat si zvacniri nervoase. Altii tanjesc sa se iubeasca cu pasiune, lumanari parfumate si juraminte. Sa declare lumii intregi ca si-au gasit implinirea, ca peste cativa ani (unii chiar si anul asta) vor merge la altar si au ales deja numele si nasii copiilor. Relatii adevarate, menite sa dureze, asta in cazul in care respectivii s-au gandit si la cine va plati facturile si randul cui e sa spele vasele. Sa fim cinstiti cu idealismul zic.
In statia de metrou ea e prinsa intre el si perete. El cu mainile fara liniste o saruta de parca si-ar da ultima suflare intre buzele ei. Ea isi retrage capul putin, respira, apoi isi infasoara bratele in jurul lui si il saruta cu si mai mult foc pentru urmatoarele minute. Cand se opreste din nou, ochii ei ard si inteleg, din putina poloneza pe care o stiu, urmatoarele “Esti al meu.”
Nimeni nu vrea sa fie singur.
Sursa foto: kaorunokimi.kobay.org
(prima parte aici )
Si ma rog, de unde au pornit ideile astea? O anume X a avut un sef care discrimina femeile mai ceva ca in tarile arabe, sau un iubit care ii pusese atat de multe coarne incat se transformase intr-un cerb mutant, sau un coleg de la facultate ce vorbea despre femei folosind un vocabular care, din punct de vedere vizual, nu putea fi asemanat decat cu un santier de la marginea orasului.
Analizati, va rog, conjunctiile din fraza. Nu spun “si”, ci “sau”. Nu poti sa intalnesti mereu acelasi tip de barbat. Cred si sper ca toate am cunoscut macar o data un barbat care ne-a inspirat, sau care ne-a iubit sau care ne-a amuzat teribil la o cafea in pauza dintre cursuri.
Nu sunt atat de naiva incat sa spun ca feminismul e ceva arhaic, ca nu isi mai are loc in societatea noastra. Ar fi infantil si nejustificat, dat fiind ca dovezi la capitolul asta nu lipsesc. Citeam acum cateva saptamani un articol in ziarul meu preferat despre un anume ministru englez, David Willets, care si-a dat drumul la plisc si a spus cu voce tare si plin de incredere in parlament ca piata de joburi este dificila pentru ca din ce in ce mai multe femei fac competitie. In fond, ca femeile nu mai stau acasa si ca merg la universitate si apoi muncesc si in consecinta, barbatii capabili isi mai gasesc cu greu un loc de munca.
Virginia Woolf probabil s-a rasucit in mormant de doua ori.
Sa auzi un ministru facand o asemenea afirmatie, pe fondul unei piete in care femeile se confrunta cu mai multe probleme ca niciodata(plata inca nu este egala, iar daca iti trece prin cap sa mai faci si un copil poti sa arunci prosopul deja, ca slujba aia nu te mai asteapta!) atunci ajungem la concluzia ca feminismul este inca relevant.
Dar ce fel de feminism este relevant in zilele noastre? Nu cred ca renuntand la acele mici detalii care ne fac femei se poate trai mai bine intr-o “lume a barbatilor”. Sa aruncam cu venin in stanga si in dreapta blamand barbatii, nu am face altceva decat sa confirmam stereotipuri de genul “asa-s femeile, rele!”. Am putea insa sa incepem prin a zice “nu sunt barbat”, pentru ca NU ESTI. Fizic, psihologic, emotional nu esti. Si nu ai nevoie sa fii.
Problema se poate compara cu alcoolismul. Primul pas catre vindecare este sa recunosti ca esti alcoolic si apoi incepi procesul de dezintoxicare. Cam asa e si cu feminismul rastalmacit al zilelor noastre; te uiti in oglinda si spui tare si raspicat “nu sunt barbat”, sau daca nu vrei sa incepi cu o negatie, spune “sunt femeie”. Abia apoi poti sa vezi care sunt dificultatile si unde sunt parghiile pentru a le depasi. Poate ca deocamdata nu suntem egale in drepturi, dar trebuie sa incercam prin orice mijloace posibile sa ne apropiem de egalitate. Feminismul de secolul XXI nu se distinge prin fapte socante sau scandaloase, ci prin dinamismul sau. Fiti active, fetelor!
Va las, stimabila amica Jacqueline si dragi cititoare/cititori, cu un citat al mult indragitei Virginia Woolf(ce mi-a fost vecina post-mortem un an de zile, cand locuiam la camin in Fitzroy Square) in care vorbeste despre o atitudine pozitiva a barbatilor:
“They can because they think they can”.
(guest post scris de Roberta Radu)
Sursa poze: weheartit.com
(Guest Post scris de talentata mea prietena Roberta Radu)
M-am decis sa nu ma marit pana la 30 de ani.
Asta inseamna ca mai am aproximativ 8 ani in care pot sa fac ce vreau eu, fara sa ma gandesc daca mi-am atins toate telurile, daca viata mea e unde vreau sa fie si fara grija copiilor, sotului si, evident, fara conversatii tip “ce ai mai gatit in ultima vreme?”. Am ajuns insa la concluzia ca in Romania post-comunista (si cand zic post, ma gandesc ca au trecut 22 de ani si ar fi cazul sa nu ne mai identificam ca fiind un rezultat direct al revolutiei) sa strigi in voce tare ca:Nu, draga, nu vrei sa te mariti la 23 de ani, sau mai “rau”, nu vrei sa te asociezi cu baieti pana nu devin barbati e deja o tragedie.
“Dar ce o sa faci cu viata ta?” Cred ca voi invata, voi munci de dimineata pana seara pentru ca la momentul respectiv ma va implini la fel de mult cum ma implineste acum o stire buna intr-un ziar englezesc, voi calatori si uneori ma voi bucura de fauna masculina autohtona. Ultima insa, cu masura. Ce-i mult, strica.
O sa spuna ca sunt feminista si primul care o sa fie de acord este tata, dar nu are sens sa-i disput parerea. Viata e prea scurta pentru etichete sau pentru a le contracara. Mai bine sa le ignori. Si in fond, ce mai inseamna feminismul astazi? Daca feminism inseamna sa porti haine masculine si sa refuzi sa te epilezi pentru ca e un vestigiu al unei societati patriarhale, care condamna femeia la suplicii de genul acesta de dragul frumusetii si feminitatii, atunci va rog sa nu ma catalogati drept feminista. Port tocuri si rochii diafane. Am o obsesia inexplicabila pentru estetica vestimentara si tot ceea ce se poate considera feminin si atractiv din punct de vedere vizual(mai putin culoarea roz, o gasesc dezgustatoare). Daca ar fi sa aleg o imagine care sa imi descrie personalitatea, ar fi probabil o femeie(clar!) incaltata cu niste tocuri monstruos de inalte citind un ziar(si nu, nu vorbesc de presa de scandal sau tabloide!) sau o carte serioasa. As adauga cu o tigare in mana, dar incerc sa ma las.
Daca feministele urasc toti barbatii in mod inechivoc si fara drept de apel, va anunt ca nu subscriu. Si da, apropiatii vor spune ca adesea proclam “toti barbatii sunt niste porci”, dar cine mai spune lucruri de genul asta si le mai si crede?
Nu. Nu toti barbatii sunt niste porci. Unii sunt, intr-adevar, dar sa nu generalizam. Iubesc barbatii. Iubesc barbatii atat de mult incat adesea ma abtin de la ei, intr-o maniera pur feminina, cam la fel ca ciocolata. E atat de buna incat nu abuzezi, de teama sa nu te obisnuiesti cu gustul si sa devina ceva cotidian. Un barbat trebuie “gustat” rar, dar “savurat” din plin, in special unul bun. Un asemenea barbat se mandreste cu abilitatile tale de femeie din mileniul III si se desfata din farmecul fragilitatilor fizice si psihologice ce te caracterizeaza de pe vremea Evei. Despre astfel de barbati ar trebui sa discutam, nu despre exemplarele mai putin inzestrate care au ajuns exponenti ai rasei masculine datorita unor tendinte feministe cu nota extremista.
(sfarsitul primei parti. Va garantez un final la fel de savuros. )
Sursa foto: weheartit.com
.
Femeia si bucataria au avut intotdeauna o relatie speciala, asta e clar. Atat de speciala incat unii cred ca e inca valabila.
Intai a fost femeia si subordonarea. Barbatul dadea ordine si femeia era “”Yes, Master!” Ma rog, Cleopatra n-a prea auzit de asta, dar fie. Apoi, destul de recent, intr-o zi de ciclu femeile s-au decis ca ar fi bine sa voteze si alte asemenea chestii. Asa a aparut feminismul cu belele si probleme si brusc lumea a devenit mai… moderna si hormonala.
Si a fost muuuult tumult si muuuulta bataie de cap si multa literatura de genul”Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus” si s-au facut campanii de advertising si au crescut vanzarile de cosmetice si pantofi. Si femeile s-au batut cu pumnii in piept ca niste veritabile amazoane scapate de sub control(fara sa inteleaga exact de ce sufera femeile afghane pentru care militau) si barbatii au ras pe la colturi si apoi s-au uitat urat cand fosta lor secretara a devenit CEO.
Si ce frumos e la noi cand ne dam cap in cap. Zau asa, cu asemenea confruntare chiar ma mir cum mai facem copii.
“There’s no winning in the battle of the sexes: too much fraternizing with the enemy.”
Asa deci…
Spunea o femeie desteapta ca feminismul nu-si mai are sensul in lumea actuala. Estrogen, estrogen, dar de ce sa te mai plangi cand virginitatea nu mai e moneda de schimb, secretara hartuita esti numai daca vrei si da, poti sa fii sefa peste ce vrea muschii tai. Acum daca tie tot nu iti ajunge si vrei sa te bagi la pricamer, te-as numi putin inadaptata. Cand bucataria a devenit un simbol mai de speriat decat 2012 atunci sigur te frustreaza ceva, mami. Da’ rau de tot.
Si daca tot nu mai e nevoie de feminism hai sa-l facem praf. Hai sa fim toate printese si dive. Ca doar ne place si am obosit sa batem cu pumnu’ in piept. Si dupa sa ne simtim din nou revoltate de” vai! cat de rau se comporta barbatii cu noi si cat de misogini sunt!” Si vai, o sa facem alta miscare! Si o sa ne aducem aminte de Simone de Beauvoir si o sa citam din Al Doilea Sex ca dintr-o a doua biblie.
Umor negru avem cu totii. In timp ce barbatii inca mai au glume de genul”Domnisoara, cat e ceasul? De ce nu esti inca in bucatarie?” si femeile(alea istete zic) le tin hangul fara sa se isterizeze, intelegi tu ca lumea a mai evoluat. Am increderea asta in tine. Cu toata inima.
Intre timp noi sa fim sanatosi si cu mintea deschisa, asa ca Mada. 
Din bucatarie, Jacqueline ar dori sa mai transmita doar un lucru luptatorilor inversunati din taberele PRO si respectiv ANTI-Feminism:
“Fighting for peace it’s like having sex for virginty.”
Protected Content
JacquelineBlog.info by Diana Sofronie is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.
Recent Comments