Posts Tagged ‘pasiune pentru fotografie’

Elena are 23 de ani si prea putini centimetri ca sa arate asta. De cele mai multe ori are in brate un aparat foto care pare prea mare pentru ea, dar pe care l-a imblanzit in mainile ei, pentru ca face fotografii de cand se stie. Elena e masteranda la sectia foto-video de la universitatea de Arte si s-a panicat inainte de admitere pentru ca i-au spus secretarele de la facultate ca acolo se intra foarte, foarte greu.

Ei nu i s-a parut atat de greu.

Elena a intarziat 20 de min la intalnirea cu mine. Eu o stiam de la niste prieteni comuni si i-am spus ca as vrea s-o cunosc. Nu era prima data cand ma intalneam cu oameni pe care abia ii stiam de la altii. Mi-am zis ca trebuie s-o intalnesc intai din postura de fan al fotografiilor ei, apoi din postura cuiva care a apreciat ideea ei de a-si cauta job pe Facebook. In jumatatea de ora in care am asteptat-o mi-a trimis mesaje incontinuu sa nu ma plictisesc cand o asteptam sa prinda tramvaiul “de la capatul lumii.” Eu m-am luat prea in serios si chiar am crezut ca e pierduta printr-un colt de oras rau famat.

Aveam doua telefoane la mine cand a intrat in cafenea, dar n-am vrut sa pornesc reportofonul la nici unul dintre ele. Oricat mi-as fi propus eu sa incep seria asta de articole cu un interviu ca in revistele americane cu traditie, cand doi oameni care se intalnesc pentru prima data incep sa gaseasca vreo zece lucruri in comun in doua ore incepi sa te bucuri de moment, iar nu sa chinui sentimentul cu reguli si rigori.

Si, in fine, de ce-am tinut eu asa de mult sa va vorbesc despre fata asta?

Pentru ca incep o noua sectiune pe blog despre Oamenii Frumosi din jurul nostru. De ce e Elena prima pe lista? In afara de faptul ca e un om creativ caruia ii piere rasuflarea cand imi vorbeste despre cele enspe mii de proiecte in care e implicata si despre cele enspe mii ori doi in care vrea sa se implice, Elena cauta job. Tanarul de 23 de ani, de regula, transpira completand un CV in care nu prea are ce adauga, apoi roaga intens universul sa-i asculte ruga. Elena a postat pe Facebook.

Am scos-o la o cafea ca sa intreb daca a gasit.

Job poate, experiente cu duiumul.

Intai i-a scris un domn care vorbea frumos, dar cam voalat. Avea el o propunere de colaborare, Elena era pregatita c-un CV. Ma rog, s-a dovedit ca propunerea de a lucra intr-un birou cu canapele rosii nu era cam ce avea Elena in plan.

229 de share-uri si 167 de like-uri mai tarziu ofertele au inceput sa apara. A mers chiar la interviuri. Oamenii au felicitat-o pentru idee. S-a felicitat si ea, mai domol ce-i drept, ca-i sta in fire sa fie foarte critica cu ea insasi. Si nu prea m-a crezut cand i-am spus ca-i plac fotografiile ei si ca la un workshop coordonat de ea mi-a venit ideea unui articol de blog.

Si-a dat insa demisia de la job-ul actual care n-avea nimic in comun cu ce vrea ea sa faca mai departe si acum vorbeste cu niste oamenii si are niste planuri. Vrea sa fotografieze mai des si, uitandu-se in jur in cafeneaua in care calca pentru prima data, i-a parut rau ca n-avea si camera la ea. Si mie mi-a parut, pentru ca voiam s-o vad “la lucru”.

De ce e Elena un om frumos? Pentru ca debordeaza de creativitate si nu prea a auzit de termenul “nu se poate.”. Coordoneaza Papergirl Iasi si crede in “Arta de a darui arta.” Desigur, nu i-ar strica si un job serios care sa-i mai plateasca ceva facturi si in care sa investeasca ceva pasiune. Poate ca o sa o ajute si pe ea sa descopere ce vrea sa faca exact. Intre timp, va las sa-i admirati fotografiile aici , poate sa apuca sa faca si altele. (Am auzit eu ca e in cautare si de modele feminine care sa pozeze nud, asta daca vreti un pont).

Si cine stie, poate o si angajati. ;)

Si ca tot vorbim de oameni care isi cauta job intr-un mod cat de creativ posibil, daca sunteti in cautare de oameni proactivi puteti angaja si Inesul.

Eu revin cat de curand posibil cu un alt om frumos. Cine stie, poate data viitoare chiar imi iese un interviu. :)

Dincolo de universul atat de vast al pozelor noastre de profil exista o lume a fotografiilor care au oprit rasuflarea intregii lumi pret de cateva clipe. Astazi vorbim de trei dintre ele.

1. Sudan Famine UN Camp (1994)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fotografia de mai sus a fost realizata in 1994 de fotojurnalistul Kevin Carter si a obtinut un premiu Pulitzer. Kevin, membru al celebrului The Bang – Bang club a realizat una dintre cele mai socante fotografii: un copil sudanez se taraie spre o tabara a Natiunilor Unite, in timp ce un vultur il asteapta sa moara ca sa… ma rog, intelegeti deznodamantul. Fotograful a fost criticat de comunitatea internationala pentru ca nu a incercat sa intervina.

Trei luni mai tarziu Kevin Carter s-a sinucis.

 

2. The Tourist Guy (2001).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vorbim de data aceasta despre un “internet phenomenon”. Se presupunea ca fotografia a fost gasita intre resturile ramase dupa atacurile de la World Trade Center. De ce e socanta? Pentru ca infatiseaza un turist surprins inaintea momentului in care unul dintre avioane se pregatea sa intre in cladire.

Dar imaginea este de fapt un photo manipulation in Photoshop. :) Asta nu inseamna ca nu a facut valva la vremea ei.

 

3. The Afghan Girl

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Probabil cea mai cunoscuta dintre toate. Steve McCurry a realizat aceasta fotografie pentru National Geographic. Fata din imagine avea 12 ani in poza si era una dintre elevele afgane dintr-o tabara de refugiati din Pakistan. Optsprezece ani mai tarziu Gula, caci asa o cheama, a fost identificata si fotografiata din nou. :)

Steve McCurry este de asemenea unul dintre fotografii pe care ii admir cel mai mult, prin urmare va recomand blogul sau unde are o colectie impresionanta de fotografii. Fotografii care cuprind sute de emotii, locuri si personaje capabile sa-ti releve frumusetea artei sale.

Pentru o lista completa cu cele mai faimoase fotografii din istorie recomand worldsfamousphotos.com. 

Voi ce alte fotografii celebre stiti? Ce imagine care au socat lumea imi puteti recomanda? :)

Pentru pasionatii de fotografie hard-ul calculatorului nu are niciodata destule poze, dar cumva e intotdeauna plin. Dar fotografiile de calitate ne fascineaza pe toti, altfel n-ar fi plin internetul de resurse foto si nici n-ar vinde tabloidele atat de bine. :)

Nu cred ca e fraza care sa ma zgarie mai tare pe creier decat “O fotografie face cat o mie de cuvinte”. O fotografie buna face cat o emotie care te poate vindeca. Pentru ca atunci cand o privesti momentul surprins pare sa se prelungeasca la infinit si in momentul acela esti tu si toate lucrurile pe care credeai ca le-ai uitat.

Pentru ca fotografii intalnim pe prima pagina a ziarelor, pe Facebook, in albumele de familie si in panourile publicitare. Si toate isi spun povestea lor si uneori si a noastra.

Dar pentru cei pasionati de fotografii, fie ele landscapes sau portrete fashion sunt cateva site-uri care ofera o varietate de poze pentru toate gusturile. Cele pe care le recomand eu sunt urmatoarele.

1. Pinterest

sau “the trend of the moment”. Site-ul exista de prin 2010, dar popular la nivel international a devenit dupa ce a fost scos in fata de la cei de la Mashable. Acum toata lumea foloseste butonul de “Pin it” pentru a grupa cartile preferate, destinatiile favorite de vacanta si… cam tot ce iti pofteste inima. Bineinteles ca sunt adevarati “Masters” of it cu mii de followeri. Fa-ti un cont, vezi ce se intampla. :)

2. Weheartit. com

-

 

 

 

 

 

 

 

 

De aici imi iau majoritatea pozelor pentru articolele de pe blog (cititi doar disclaimer-ul de la sfarsit). In principiu este la fel ca si Pinterest un agregator de fotografii din toate domeniile. Preferat in special de partea feminina a internetului Weheartit ofera ceea ce eu numesc “imagini de larg consum” pe care le-ai gasi mai ales in paginile revistelor.

3. Imgur.com -

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deja trecem intr-o alta sfera. Imgur ofera o selectie de fotografii care intr-adevar au o poveste in spate, de la citate la fotografii amuzante, la situatii surprinse de oameni obisnuiti. Eu ma intorc la Imgur de fiecare data cand caut ceva necomercial.

4. 9gag.com.

 

 

 

 

 

 

 

 

– Sper din tot sufletul ca ati auzit de site. Si daca suntem aici si de 4chan.org (Oh, the competition). :)

5. 500px.com

Am ajuns la site-ul care imi este cel mai drag, pe care, atunci cand am timp liber (oh, tu, minunata situatie) petrec ore intregi. Ma incarca de atata energie pozitiva cum uneori nu reusesc nici cafeaua, ciocolata si o melodie buna la un loc. Sunt in fotografiile de pe site atatea moment frumoase, atatea portrete expresive incat au un efect hipnotizant. E multa frumusete acolo, multa maiestrie si apreciez fiecare poza, fiecare fotograf de pe site deoarece calitatea fotografiilor.

Din pacate (sau din fericire pentru autorii lor) fotografiile nu se mai pot downloada. Dar se pot admira cu tot sufletul.

Sa va bucurati de poze! :D Si daca mai aveti alte resurse foto pe care le folositi, rogu-va, impartasiti!

Asta spuneam pe undeva pe la 15 ani. La vremea aceea era cool sa fii fotograf, pentru momentele cand oglinda din baie nu oferea destule posibilitati pentru poza de profil. Despre cata putere poti sa ai cu un aparat de fotografiat in mana am aflat mult mai tarziu, cand am intalnit oameni pentru care aparatul acela negru insemna esenta unei zile bune si reusita unei saptamani.

Si acum ca sunt un om mare? Motivele s-au schimbat, dorinta a ramas aceeasi: ca toti sa vada lumea prin ochii mei, altfel spus, prin obiectivul aparatului meu de fotografiat. Pentru ca intr-o fotografie nu e vorba atat de mult despre subiect – nici macar cand subiectul e o superba fata aproape goala – ci despre cum vede fotograful lumea si cum ar vrea s-o prezinte tuturor.

Si eu vreau sa vad lumea. Pentru ca sunt genul de persoana care si-a propus sa locuiasca in trei tari straine in urmatorii 2 ani si e deja in prima. Pentru ca imi doresc sa ajung in Argentina atat de tare incat gandul ma bantuie in fiecare zi. Si pentru ca fotografiez inca o data in minte toate lucrurile frumoase pe care sper sa le gasesc acolo: Buenos Aires-ul, tango-ul, o lume complet diferit de a noastra.

Iar eu imi doresc sa fotografiez fiecare detaliu in parte, fiecare sentiment astfel incat sa nu fie uitat niciodata. :)

Asa ca din dragoste pentru fotografie m-am alaturat campaniei Blogal Initiative. Iar cand ei ma intreaba “La ce produs comercializat de F64 crezi ca va fi cea mai mare reducere in zilele de 10 si 11 decembrie 2011?” imi vin in minte doua lucruri. Unul e ca F64 e site-ul recomandat de un prieten tare bun, unde ma uit din cand in cand (a se citi privesc intens si cu dorinta) la noile aparitii. Al doilea e ca dintre toate minunile de acolo imi propun ca, pana la vara, sa-mi cumpar un Nikon D3100. Deci raspunsul meu catre ei e Nikon D3100. Pe rosu,desigur! ;)

Inchei totodata Duminica dedicata fotografiei. Sper ca v-am hranit sufletul cu lucruri frumoase care o sa va tina satisfacuti pana… duminica viitoare cand continuam cu Fotojurnalisti celebri. ;)

PS: in poza de sus e Buenos Aires-ul.

Aceasta este fotografia care m-a facut sa ma indragostesc de Fotojurnalism. Fotografia e facuta in august 2011, in timpul revoltelor din Londra. Nu stiu numele fotografului, dar stiu de ce era inca acolo, in fata exploziei, in loc sa fuga din fata dezastrului. Imi imaginez cat de hipnotizanta a fost aceasta scena in realitate, imi imaginez bataile inimii celui care s-a decis sa nu fuga din fata focului. Ci sa opreasca timpul intr-o fotografie cat o poveste.

Imi imaginez curajul, nesatul, ardoarea, viata pulsand mai tare ca niciodata.

Cati dintre noi ar fi ramas sa faca o poza in loc sa fuga?

In definitie fotojurnalismul este o ramura a jurnalismului prin care se creeza imagini pentru a spune o poveste. In practica este una dintre cele mai incredibile meserii din lumea asta. :) Care a facut din fotografi staruri ale clipei si din fotografiile lor legende.

 Stiati ca primul fotojurnalist a fost un roman? Carol Szathmari a trimis caselor regale din Europa fotografiile pe care le-a facut intre 1853 si 1856 in timpul razboiului dintre Rusia si Imperiul Otoman.

Despre fotojurnalisti se spune… ca sunt oameni ca noi, dar care traiesc ceva mai multe vieti intr-una singura. Eu si toti ceilalti, fascinati de lucrarile oamenilor acestia, ii privim ca pe niste eroi ai timpurilor moderne. Pentru ca, de cele mai multe ori, fotojurnalisti nu sunt numiti acei care fac poze la diverse evenimente mondene sau care au grija sa pozeze dintr-un unghi potrivit o anume personalitate. Ci acei care sunt trimisi in zonele de conflict ale planetei, sau fotografiaza cele mai negre evenimente ale istoriei zonei in care se afla. Astfel incat sa dea impresia privitorului ca a fost si el acolo, o data cu fotograful, ca a simtit lucrurile la aceeasi intensitate.

Sunt destui asemenea oameni pe intreg mapamondul si despre ei vom mai vorbi duminicile, pentru ca viata lor este cea mai captivanta poveste dintre toate pe care le arata lumii.

Si mi-ar placea sa vorbesc si despre fotojurnalistii din Romania. Despre cei care consemneaza scena cu scena, imaginea tarii pe care o iubim. Despre ei, despre pasiunea si determinarea lor mi-ar placea sa vorbesc.

… asa ca atunci cand cei de la F64.ro ma intreaba “La ce produs comercializat de pe F64 crezi ca va fi cea mai mare reducere in zilele de 10 si 11 decembrie 2011?” nu pot decat sa le raspund cu “sper ca Nikon D7000 ” pentru ca, potrivit documentarii mele, este unul dintre cele mai potrivite aparate foto pentru jurnalisti. Pentru ca sper ca fotojurnalistii de maine vor incepe sa se pregateasca de astazi si vor profita de ziua aceasta magica de reduceri.

Si pentru ca sper ca printre voi, cititorii mei dragi, se afla niste oameni care vor surprinde clipele care schimba istoria.

Bun-venit in lumea uneia dintre cele mai meticuloase arte: pictura 3D. In care artistii isi aduc sufletul in strada si il picteaza pe asfalt. Ilegal de cele mai multe ori, dar nu e ca si cum sunt niste artisti prea conventionali. Si nu e ca si cum lumea n-ar fi total fascinata de lucrarile lor. :)

Da, stiu foarte bine ca fotografia si pictura sunt doua arte total diferite, dar astazi articolul pentru Pasiune pentru fotografie este despre pictura 3D. Screeeving in UK sau Pavement art in Australia.

La mijlocul lunii noiembrie, Joe Hill a intrat in cartea recordurilor cu cea mai mare pictura 3D din lume. La Londra, unde in mijlocul strazii s-a instalat o cascada superba.

“Puteam sa jur ca e adevarata!”. Cam asta e reactia oamenilor la intalnirea cu “3D-ul”.  Vizionarea unui asemenea desen e de cele mai multe ori o experienta. Te uiti secunde bune si incerci sa te convingi, contrar a ceea ce-ti spun ochii, ca nu e real. De aceea multi publicitari angajeaza street artists pentru campaniile lor, ca metoda de promovare BTL (below the line, neconventionala).

Dar cat de greu se realizeaza un astfel de desen si cine sunt artistii?

“For 3D painting, at the beginning, it was difficult to understand the law of reverse perspective and re-educate my perception of space. When painting over a parking lot, my fingers bled after 3 days of constant painting, apart from physical fatigue, the satisfaction of seeing my work finished and the people interacting with it, clears all difficulties.” – César Paredes, Peru

Si toate astea pentru o arta perisabila, pentru ca dupa o scurta perioada, desenele ori se deterioreaza ori sunt sterse de pe asfalt. Ce ii bucura totusi pe artisti? Fascinatia trecatorilor. Acelasi artist de mai sus ne spune ca in 6 zile 1800 de oameni s-au fotografiat cu desenele sale.

Daca vorbim despre artistii cei mai renumiti atunci trecem in revista 3: Edgar MuellerJulian Beever si Kurt Wenner.

La noi? In septembrie s-a vorbit foarte mult despre lucrarile lui Manfred Stader pe strazile Bucurestiului. Ca parte dintr-o campanie publicitara, desigur. Sper eu ca respectivul desen a inspirat mai multi artisti romani sa abordeze genul asta de desen. Cum ar arata strazile noastre in 3D? :)

Deci, dati de stire lumii si haideti sa cautam artisti romani care sa ne faca orasele mai frumoase. Nu cred ca ne-a lipsit niciodata talentul, doar initiativa. Cum ar putea arata strazile noastre dupa un asemenea experiment? Vedeti in galeria urmatoare.

Galerie luata de aici

Pentru ca o fotografie inseamna mult mai mult decat poza ta de profil, JacquelineBlog.info anunta cu mare mandrie deschiderea unei sectiuni speciale. Unde vorbim despre cei care au privit prin aparatul de fotografiat au vazut tot ceea ce simtim, dar nu reusim sa exprima in cuvinte.

 Fotografia e in noi astazi. Este momentul acela de glorie al clipei care nu va muri niciodata. La fel ca si cartile, fotografiile sunt o razbunare pe faptul ca timpul trece si ne uita.

Sunt povestile spuse intr-un singur cadru, zambetele cu ecou infinit in ochii celor care le privesc. Sunt chipurile bunicilor pe care nu i-am cunoscut. Durerile iubitilor pe care nu-i putem uita. Suntem noi atunci cand am respins aparatul din fata noastra si atunci cand ne-am promis ca nu vom uita vreodata momentul in care am pasit in fata.

Cei din fotografii suntem noi, in momentele noastre de triumf asupra istoriei.

 Suntem noi, in obsesiile celor care ne fotografiaza si amintirea celor care nu ne mai tin in brate.

Asa ca incepand de azi, in fiecare duminica, vorbim despre fotografi celebri/ fotografii cu impact colosal/ oameni care au adus pasiunea pentru imagine la rang de arta. Sectiunea va include, special pentru impatimitii ca mine, de la galerii cu fotografii istorice, la incursiuni in lumea fotografilor celebri pentru editorialele de fashion. Duminica de duminica.

Incepem, bineinteles cu fotograful care a schimbat lumea, ducandu-si arta in strada si socand Parisul, Rio de Janeiro si Kibeira (Kenya). Cel care a umplut Parisul de fotografiile imense ale femeilor-eroine si care a castigat anul acesta premiul TED.com, in valoare de 100 000 de dolari.  Pentru ca o fotografie fascineaza: fie ca te uimeste prin perfectiunea momentului, fie ca starneste controverse.

JR. Acestea sunt initialele sale, pentru ca nimeni nu-i stie numele adevarat. Intrebat de un reporter de la The Guardian, de ce nu spune cum il cheama, JR marturiseste “I can’t tell.”. Asta pentru ca unui fotograf care lipeste poze imense pe cladirile oraselor, ilegal si calatoreste in cele mai periculoase zone ale Americii de Sud  ii e mai usor sa fie anonim.

Ce a facut JR atat de fantastic? A cucerit orasele mari, lipind ilegal fotografii imense in Berlin, Paris sau New York.

3 dintre proiectele sale fascinante?

PORTRETUL UNEI GENERATII. Impreuna cu locuitorul unui ghetou din Paris fotografiaza locuitori saraci ai Parisului si apoi lipeste pozele -poster intr-un cartier bourgeois, intr-o expozitie ad-hoc si in your face. Un fel de wake up call pe care nu i l-a cerut nimeni, dar cu care s-a simtit dator. Cea mai celebra poza a expozitiei s-a vandut cu mai mult de 26 000 lire sterline.

FACE TO FACE. Inspirat de conflictul dintre israleeni si palestenieni, in 2005, JR si un prieten fotograf au fost in vizita in cele doua tari. Ce au descoperit acolo? Ca cele doua natiuni au atat de multe in comun incat ar putea face parte din aceeasi familie. Doar ca ei nu vedeau asta. Asa ca JR a fotografiat isralenieni si palestenieni in aceleasi posturi, fata in fata.

WOMEN ARE HEROES. Nu sunt o feminista in sensul in care ma gandesc ca barbatii sunt puternici daca eu port tocuri azi. Dar sunt o feminista in sensul in care milioane de femei din lume infrunta moartea, violul si disperarea in fiecare zi. Si lupta neincentat pentru viata lor. Despre acele femei vorbeste JR prin fotografiile proiectului WOMEN ARE HEROES.


Bande Annonce Women Are Heroes przez womenareheroes


Fotografii blamate de ceilalti, pentru ca de ce ai simti arsura unui stomac flamand, atunci cand locuiesti intr-un cartier boem de pe malul Senei? Inainte sa vezi inregistrarile video cu reactiile celor care privesc fotografiile iti imaginezi ca oamenii vor fi impresionati, atinsi, entuziasmati. Nu e asa. Auzi si reactii de genul “Cine e omul asta? Ce vrea?” sau “Da, e interesant… dar vreau vechea priveliste inapoi.”

Dar JR stie ca lumea nu se schimba daca ii vorbesti frumos si ii arati fotografii cu fotomodele,  ci lumea se schimba atunci cand este socata, cand e fortata sa iasa din zona de comfort si sa priveasca realitatea in fata, chiar daca asta inseamna sa ramana marcata, vulnerabila atunci cand respira in afara zonei de confort, cand iese din mrejele ignorantei.

Sufletele oamenilor nu se schimba cand le soptesti cuvinte dulci, ci cand ii fortezi sa vada prin ochii tai, prin durerea altora.

Fotografia e o amintire care nu moare niciodata. Pana duminica viitoare….