Posts Tagged ‘lectura’
In Varsovia oamenii citesc. Ii vezi in autobuze, sau cate 3-4 in fiecare tramvai, tinanad o carte cu ambele maini, de parca atunci cand accelereaza vamanul cineva ar putea sa le-o rapeasca. Miscandu-si ochii in ritm rapid de la un rand la altul, de parca le e teama sa ajunga la destinatie fara sa termine capitolul.
Uneori n-au loc pe scaune. Atunci cauta cu privirea pierduta un colt al lor, se strecoara intre alti doi pasageri, se prind de bara cu o mana (pentru momentele in care vamanul goneste si gravitatia devine brusc periculoasa) iar cu cealalta intorc pagina cartii rezemata de geam.
Uneori citesc in statie. Ridicand ochii din cand in cand – cand nu sunt prea absorbiti de lectura – nestingherindu-se de frig sau cei din jur. Ba chiar ii vezi citind si cand merg pe strada. Am intalnit vreo 3-4 astfel de oameni si nu, nici unul dintre ei nu se lovea de ceilalti si nu, nu aratau ciudat pentru nimeni.
Ii vezi in autobuze, tramvaie, cafenele, Empik (versiunea lor pentru Carturesti). Tineri, foarte tineri pentru ca in miezul orasului astuia nu sunt decat tineri sub 30 de ani si batrani peste 60. Si te intrebi ce ii determina sa citeasca atatea carti, ziare, reviste cu atata pofta. Si cum de sunt asa de frumosi in pasiunea lor tacuta, in scaunele rosii de tramvai.
Apoi te gandesti la orasele tale de acasa, la toata campaniile care incurajau lectura (mai ales cea in mijloacele de transport in comun, daca isi aduce aminte cineva de Lecturi Urbane) si la cum e inca o raritate sa vezi un tanar citind in drumul spre facultate sau liceu. La cum se bat unii cu pumnul in piept ca “s-au ajuns” fara sa citeasca o singura carte.
Dar azi am toata dedicatia pentru oamenii care citesc. Pentru aceia care nu se schimonesc cand ploua torential in decembrie, in loc sa ninga, pentru ca decorul din carti e intotdeauna mai potrivit si pentru ca setea de cunoastere invinge teama de monoton. Pentru cei care ne inspitesc sa citim prin seninatatea lor pe o bancheta rosie.
Sursa foto: weheartit.com
Sa stabilim un lucru clar, de la bun inceput: eu nu cred ca oamenii nu mai citesc. Cred doar ca aceia care inca mai iubesc lectura s-au invatat sa fie mai discreti, tacuti si mult mai nostalgici.
Sunt mai putini, ce-i drept, cei care sustin ca , pentru ei, Paradisul n-ar putea fi intruchipat decat de o biblioteca. Astazi Paradisul s-a mutat in direct, de la 7, pe Canalul 2.
Ma trezesc in fiecare dimineata, tam-nesam cu cate o statistica. Eu urasc statisticile, dar fiecare dintre ele se incapataneaza sa-mi spuna ca lumea asta decade, se duce jos de tot, nene Iancule! Suntem vreo 7 miliarde de suflete care nu mai consuma ca sa traiasca, ci traiesc ca sa consume. Ce li se da la televizor. Orice. In cantitate mare. Mai nimic pentru suflet.
Se spune ca televizoarele au adus in viata noastra reclamele misogine la detergenti si ratarea unei intregi generatii couch potato. Ca ne-au transformat in niste oameni care nu mai stiu sa filtreze informatiile false.
In disputa carti versus televizor (pare-mi-se ca oameni cu ștaif le-au construit si-un ring) jucatorul numarul doi vrea sa castige prin knock-out; nu mai stiu familie fara televizor, dar stiu case fara biblioteca. Astfel, monopolul pare asigurat si poporul versat in artele mondenitatilor si decaderilor tehnologizate. Dupa unii, suntem toti in aceeasi oala: de fiecare data cand o diva autohtona mai dezbraca o haina pierdem si noi o bucata de suflet.
Nu sunt de acord. Suntem, ca peste tot, categorii diferite, cu interese diferite. Doar ca oamenii care citesc nu tipa, nu urla, nu merg la Dan Diaconescu Direct s-o caute pe Elodia. Ei stau cuminti in banca lor si privesc toate acestea pe furis. Ba unii sunt si putin snobi si spun ca si-au aruncat TV-ul pe geam si s-au curatat de pacate.
Da, oamenii care citesc carti au si TV-uri la care trag cu ochiul. Cu un grad mai mic de voyeurism pentru ca CNA a mutat violurile in direct dupa ora 22:00. Asta nu-i face analfabeti insa, ci ii pune la curent cu actualitatea, fie ea si foarte proasta.
Oricum, generatia couch potato s-a mutat online; acolo cartile pot fi descarcate gratuit.
PS: post scris, initial, in timpul unui examen si reciclat de pe ciorna. 
Sursa poze: weheartit.com
Vine o vreme in care nu dai doi bani pe critici sau topuri, tot ce vrei e sa citesti cu nesat.
Asa ca el e… impostorul care si-a cucerit pe deplin audienta. Brazilianul care filozofeaza pentru mase, dar nu produce decat randuri de consum, cam la concluzia asta au ajuns criticii, zvarcolind pagini intregi de emotii negative si blamari in lant.
Concluzie ori atacata de cei care-si construiesc filozofiile pe baza cartilor lui, ori sustinuta de cei care au dat in snobism fara sa-i fi citit o singura carte. Coelho scrie fantasme, construite pe baza experientelor lui personale, fapt care ii determina criticii sa-l acuze de narcisism. Dar, pana la urma, scrii despre ce stii, despre cine esti si despre ce ai vazut. Altfel, esti o copie ieftina.
N-am citit Razboinicul luminii. Nici Zahir. Nici macar 11 minute.
Doar Veronika se hotaraste sa moara. Volumul – 207 pagini hipnotizante, care iti dau impresia ca totul se intampla chiar langa tine – e povestea unei femei slovene care, in aparenta, le are pe toate: o viata sociala activa, frumusete si realizari profesionale. In realitate Veronika este depresiva si ia un pumn de pastile incercand sa se sinucida.
Se trezeste in Villette, un sanatoriu pentru cei nebuni. Prima ei intrebare catre o alta spitalizata este ce inseamna exact sa fii nebun. Afla ca, desi tentativa ei de sinucidere a esuat, pastilele luate o vor omori in cateva saptamani. Asa ca n-are nimic de pierdut.
Intre nebuni si cei care se prefac ca sunt asa pentru a evada de sufocanta realitate cotidiana, Veronika experimenteaza toate lucrurile pe care viata le are de oferit, dar pe care ea nu le-a trait niciodata. Intre Zedka- nebuna vindecata, Mari – vindecata care nu vrea sa plece, Eduard – schizofrenicul care nu vorbeste si dr. Igor – pe cale sa faca o descoperire importanta, Veronika invata sa urasca, sa iubeasca, sa-si implineasca pasiunile si ajunge la implinire sexuala.
Mai afla ca in fiecare dintre noi traiesc, de fapt, mai multi oameni. Hai sa recunoastem: ne purtam intr-un fel in familie, in altul la serviciu si in al treilea cand iubim. Veronika insa a fost o singura persoana, inghitita de teama parcurgerii drumului dintre cine este si cine vor ceilalti sa fie. Isi abandonase de tanara visul de a deveni pianista si juca, in cercul ei social, rolul unei femei independente si plina de energie. Rol care ii sufoca personalitatea adevarata.
Dar in la Villete canta la pian – asa cum n-a facut-o niciodata si asa cum i-au prezis profesorii ca poate -, se indragosteste de cineva ca ea, cea reala, si isi doreste sa traiasca, mai mult decat orice pe lumea asta. Acum, in pragul mortii.
Finalul ne arata daca a reusit. Coelho triumfa din nou.
Veronika se hotaraste sa moara a fost ecranizata, cu Sarah Michelle Gellar in rolul principal. Un film – poezie cu un cadru total diferit, personaje distorsionate si cam neconvingator. Dar daca citesti cartea nu te poti abtine sa nu-l vezi.
Singurul lucru pe care l-am castigat vreodata au fost cartile. Trei la numar, fiecare in alt fel.
Prima la un concurs la care habar n-aveam ca particip. Comentasem, cu patos, pe blogul lui Bucurenci si m-am trezit ca am fost selectata in top 3 coments ale saptamanii. Si cu dreptul de a alege o carte. Mi-am ales ceva complicat, snobism de castigator.
A doua la o conferinta. Speaker-ul organizase un scurt concurs de copywriting si din 10 texte al meu a iesit cel mai “interesant”. M-am ales cu un citit de text in fata si o carte cu coperti rosii, citita pe nerasuflate.
A treia si ultima a fost castigata la un concurs pe Facebook, organizat de bookblog.ro. In schimbul unei opinii convingatoare, care sa explice de ce l-am citi noi pe Coelho, primeam volumul Veronika se hotaraste sa moara.
Si am spus asa:
“Vreau sa-l citesc pe Coelho pentru că a facut milioane de oameni să pună mâna pe o carte. E cea mai mare realizare a sa.”
“Find a girl who reads. You’ll know that she does because she will always have an unread book in her bag.She’s the one lovingly looking over the shelves in the bookstore, the one who quietly cries out when she finds the book she wants. You see the weird chick sniffing the pages of an old book in a second hand book shop? That’s the reader. They can never resist smelling the pages, especially when they are yellow.
She’s the girl reading while waiting in that coffee shop down the street. If you take a peek at her mug, the non-dairy creamer is floating on top because she’s kind of engrossed already. Lost in a world of the author’s making. Sit down. She might give you a glare, as most girls who read do not like to be interrupted. Ask her if she likes the book.
Buy her another cup of coffee. [...]
Fail her. Because a girl who reads knows that failure always leads up to the climax. Because girls who understand that all things will come to end. That you can always write a sequel. That you can begin again and again and still be the hero. That life is meant to have a villain or two.
Why be frightened of everything that you are not? Girls who read understand that people, like characters, develop. Except in the Twilightseries.”
Bineinteles, stimate domnisoare, asta nu inseamna ca daca cititi aveti dreptul sa ignorati lumea si sa traiti doar in realitatile paralele din carti. Ca “dumneavoastra sunteti inteligente” asa ca rujul sau fondul de ten nu-si mai au sensul. Ca orice barbat pe care il intalniti nu este suficient de bun pentru ca nu se aseamana cu eroul vostru preferat . O fata care citeste ar trebui sa stie cum sa foloseasca lucrurile pe care le cunoaste, ca sa-si faca realitatea de zece ori mai frumoasa. Stie cat de mult conteaza puterea inspiratiei.
Si in fine…
“Date a girl who reads because you deserve it. You deserve a girl who can give you the most colorful life imaginable. If you can only give her monotony, and stale hours and half-baked proposals, then you’re better off alone. If you want the world and the worlds beyond it, date a girl who reads.
Or better yet, date a girl who writes.”
O duminica plina de inspiratie sa aveti! 
Paste luminat!
Postul complet il gasiti aici. Va recomand si site-ul ei www.themonicabird.com
Jacqueline Diana Sofronie vrea sa scrie o carte. Isi tot ameninta prietenii cu asta de o buna bucata de vreme si simte in ea ca a venit in sfarsit vremea sa lase liber tot zelul creator din ea.
J a mai scris carti si inainte. A inceput razvratita prin clasa a treia cand, dintr-o ura nebuna pentru compunerile de scoala, a facut o pasiune nebuna pentru cuvinte si imagini, de a ajuns sa ia chiar si premii si sa o puna a ei doamna invatatoare sa citeasca ce-a scris la fiecare ora de romana. Apoi, din recunostinta pentru aceeasi invatatoare s-a apucat sa scrie versuri. I-a dedicat o intreaga poezie la sfarsitul clasei a patra de s-au minunat parintii din sala de pustoaica aceea de le zicea asa frumos.
Apoi cuvintele au murit o perioada. J primea in mana carti “de oameni mari” de la tatal care se chinuia s-o faca sa inteleaga ca ar fi cazul sa invete si niste lucruri care nu se predau la scoala. Le citea si le intelegea pe jumatate, dar recunoastea undeva acolo, arzand intr-un intuneric de posibilitati, ca intr-o zi ar putea scrie si ea la fel. Apoi s-a indragostit si ea prima oara si s-a cam sfarsit cu foile de caiet pentru ca timpul ei se umplea de meditatii eminesciene si alte asemenea.
Lucrurile s-au complicat cand a ajuns la liceu. Pentru ca a inceput sa scrie caiete intregi, zeci de povesti incepute si neterminate. Care au devenit si mai febrile cand a facut rost de un calculator, pentru ca gandurile ei calatoreau repede si gasise un instrument care sa tina pasul.
Pana intr-o zi cand a realizat ca mai toate povestile se repetau intr-o anumita masura si a decis, din nou, sa nu mai scrie. Sa nu mai scrie pana cand n-o sa traiasca experiente din care o sa se nasca povesti pline de talc. Pana cand nu va sti destule incat sa-i trezeasca si pe altii. Pana cand nu va arde intr-atat incat sa trebuiasca sa incendieze totul in jurul ei.
Asa ca a tacut. Primul an de facultate a fost dedicat in totalitate articolelor “de gazeta”, consemnarilor ratacite si intocmirii agendei de a doua zi.
Si apoi a izbucnit din nou. Ca un tumult pe care nu-l poate controla si care a facut-o sa inteleaga ca undeva in spiritul ei traieste un vulcan care nu va stinge pana la ultima ei rasuflare. Ca un râu care curge intotdeauna spre miazanoapte, facandu-si loc prin orice munte de nelamuriri. Ca pamantul de sub picioarele ei care se cutremura daca ea nu tremura in ritmul cuvintelor ei.
Asa ca acum crede ca a venit timpul. Are ideea, isi vede personajele, isi simte randurile. Stie titlul si prevede noptile de tumult cu Sade, Patrice si Gotan Project. Si nu da inapoi.
Acum J stie foarte bine ca o sa-i vina sa renunte la un moment dat.
Ca se va infuria, va pierde sirul, va injura stupid si va cere tigari, desi nu fumeaza.
O s-o cuprinda disperarea pentru ca n-are habar cum documentele Word se pot transforma in carti pe raftul unei librarii.
O sa aiba de infruntat critici si se va bate cu limba romana pentru ca engleza ii transpune mult mai bine gandurile pe hartie.
Spera totusi ca ai ei prieteni vor fi acolo in momentul in care o sa zica ca renunta. Desi ea nu renunta. Perseverence or nothing. Pentru ca se imbarca singura pe un vapor care va avea de infruntat furtuni si va naviga intotdeauna la granita dintre intunericul ideilor si lumina efectelor lor. Un vapor care o va purta in cea mai minunata calatorie a vietii ei. Asa ca, stimate cititor, ramai alaturi de ea si spune-i…
Tu i-ai citi cartea?
Sunday, 5 PM, Avant Garde. Tea and Books all along. Chill atmosphere. Warm sun. Interesting people.
Ne intalnim acolo pentru un eveniment pe placul tau. Se numeste foarte sugestiv “Schimb de carti” si este un proiect organizat de bookblog.ro. Cum anume? Sub forma unor serii de intalniri lunare intre pasionatii de lectura, in mai multe orase din Romania. In Iasi este organizat, incepand din iulie 2010, de Forward România – http://fwr.ro/ , lunar, împreună cu Theodor Paulus.
Ce se intampla aici?
Se iese din ordinarul cotidian si se vorbeste de ce inseamna dragostea de carte. Se bea ceai si se discuta despre scriitori preferati si noi mofturi. Se schimba carti in principal.
Prin urmare inchide televizorul, da un search pe Google si vezi ce carte ai vrea sa citesti. Apoi fa un pic de ordine in biblioteca si alege cateva carti care ti-au placut si care crezi ca ar face fericiti si pe altii. Vino sa le imparti cu altii si vino sa-ti alegi o carte pe gustul tau, dintre cele oferite de ceilalti. Vino sa fii convins de frumusetea lecturii?
Cadrul? Unul informal si foarte putin rigid. Propice pentru discutii stimulante si legat prietenii.
Cand a fost ultima oara cand ai iesit din casa pentru a citi?
Facebook link: Schimb de Carti Iasi
Ne vedem acolo!
Protected Content
JacquelineBlog.info by Diana Sofronie is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.
Recent Comments