Posts Tagged ‘feminism’
(prima parte aici )
Si ma rog, de unde au pornit ideile astea? O anume X a avut un sef care discrimina femeile mai ceva ca in tarile arabe, sau un iubit care ii pusese atat de multe coarne incat se transformase intr-un cerb mutant, sau un coleg de la facultate ce vorbea despre femei folosind un vocabular care, din punct de vedere vizual, nu putea fi asemanat decat cu un santier de la marginea orasului.
Analizati, va rog, conjunctiile din fraza. Nu spun “si”, ci “sau”. Nu poti sa intalnesti mereu acelasi tip de barbat. Cred si sper ca toate am cunoscut macar o data un barbat care ne-a inspirat, sau care ne-a iubit sau care ne-a amuzat teribil la o cafea in pauza dintre cursuri.
Nu sunt atat de naiva incat sa spun ca feminismul e ceva arhaic, ca nu isi mai are loc in societatea noastra. Ar fi infantil si nejustificat, dat fiind ca dovezi la capitolul asta nu lipsesc. Citeam acum cateva saptamani un articol in ziarul meu preferat despre un anume ministru englez, David Willets, care si-a dat drumul la plisc si a spus cu voce tare si plin de incredere in parlament ca piata de joburi este dificila pentru ca din ce in ce mai multe femei fac competitie. In fond, ca femeile nu mai stau acasa si ca merg la universitate si apoi muncesc si in consecinta, barbatii capabili isi mai gasesc cu greu un loc de munca.
Virginia Woolf probabil s-a rasucit in mormant de doua ori.
Sa auzi un ministru facand o asemenea afirmatie, pe fondul unei piete in care femeile se confrunta cu mai multe probleme ca niciodata(plata inca nu este egala, iar daca iti trece prin cap sa mai faci si un copil poti sa arunci prosopul deja, ca slujba aia nu te mai asteapta!) atunci ajungem la concluzia ca feminismul este inca relevant.
Dar ce fel de feminism este relevant in zilele noastre? Nu cred ca renuntand la acele mici detalii care ne fac femei se poate trai mai bine intr-o “lume a barbatilor”. Sa aruncam cu venin in stanga si in dreapta blamand barbatii, nu am face altceva decat sa confirmam stereotipuri de genul “asa-s femeile, rele!”. Am putea insa sa incepem prin a zice “nu sunt barbat”, pentru ca NU ESTI. Fizic, psihologic, emotional nu esti. Si nu ai nevoie sa fii.
Problema se poate compara cu alcoolismul. Primul pas catre vindecare este sa recunosti ca esti alcoolic si apoi incepi procesul de dezintoxicare. Cam asa e si cu feminismul rastalmacit al zilelor noastre; te uiti in oglinda si spui tare si raspicat “nu sunt barbat”, sau daca nu vrei sa incepi cu o negatie, spune “sunt femeie”. Abia apoi poti sa vezi care sunt dificultatile si unde sunt parghiile pentru a le depasi. Poate ca deocamdata nu suntem egale in drepturi, dar trebuie sa incercam prin orice mijloace posibile sa ne apropiem de egalitate. Feminismul de secolul XXI nu se distinge prin fapte socante sau scandaloase, ci prin dinamismul sau. Fiti active, fetelor!
Va las, stimabila amica Jacqueline si dragi cititoare/cititori, cu un citat al mult indragitei Virginia Woolf(ce mi-a fost vecina post-mortem un an de zile, cand locuiam la camin in Fitzroy Square) in care vorbeste despre o atitudine pozitiva a barbatilor:
“They can because they think they can”.
(guest post scris de Roberta Radu)
Sursa poze: weheartit.com
(Guest Post scris de talentata mea prietena Roberta Radu)
M-am decis sa nu ma marit pana la 30 de ani.
Asta inseamna ca mai am aproximativ 8 ani in care pot sa fac ce vreau eu, fara sa ma gandesc daca mi-am atins toate telurile, daca viata mea e unde vreau sa fie si fara grija copiilor, sotului si, evident, fara conversatii tip “ce ai mai gatit in ultima vreme?”. Am ajuns insa la concluzia ca in Romania post-comunista (si cand zic post, ma gandesc ca au trecut 22 de ani si ar fi cazul sa nu ne mai identificam ca fiind un rezultat direct al revolutiei) sa strigi in voce tare ca:Nu, draga, nu vrei sa te mariti la 23 de ani, sau mai “rau”, nu vrei sa te asociezi cu baieti pana nu devin barbati e deja o tragedie.
“Dar ce o sa faci cu viata ta?” Cred ca voi invata, voi munci de dimineata pana seara pentru ca la momentul respectiv ma va implini la fel de mult cum ma implineste acum o stire buna intr-un ziar englezesc, voi calatori si uneori ma voi bucura de fauna masculina autohtona. Ultima insa, cu masura. Ce-i mult, strica.
O sa spuna ca sunt feminista si primul care o sa fie de acord este tata, dar nu are sens sa-i disput parerea. Viata e prea scurta pentru etichete sau pentru a le contracara. Mai bine sa le ignori. Si in fond, ce mai inseamna feminismul astazi? Daca feminism inseamna sa porti haine masculine si sa refuzi sa te epilezi pentru ca e un vestigiu al unei societati patriarhale, care condamna femeia la suplicii de genul acesta de dragul frumusetii si feminitatii, atunci va rog sa nu ma catalogati drept feminista. Port tocuri si rochii diafane. Am o obsesia inexplicabila pentru estetica vestimentara si tot ceea ce se poate considera feminin si atractiv din punct de vedere vizual(mai putin culoarea roz, o gasesc dezgustatoare). Daca ar fi sa aleg o imagine care sa imi descrie personalitatea, ar fi probabil o femeie(clar!) incaltata cu niste tocuri monstruos de inalte citind un ziar(si nu, nu vorbesc de presa de scandal sau tabloide!) sau o carte serioasa. As adauga cu o tigare in mana, dar incerc sa ma las.
Daca feministele urasc toti barbatii in mod inechivoc si fara drept de apel, va anunt ca nu subscriu. Si da, apropiatii vor spune ca adesea proclam “toti barbatii sunt niste porci”, dar cine mai spune lucruri de genul asta si le mai si crede?
Nu. Nu toti barbatii sunt niste porci. Unii sunt, intr-adevar, dar sa nu generalizam. Iubesc barbatii. Iubesc barbatii atat de mult incat adesea ma abtin de la ei, intr-o maniera pur feminina, cam la fel ca ciocolata. E atat de buna incat nu abuzezi, de teama sa nu te obisnuiesti cu gustul si sa devina ceva cotidian. Un barbat trebuie “gustat” rar, dar “savurat” din plin, in special unul bun. Un asemenea barbat se mandreste cu abilitatile tale de femeie din mileniul III si se desfata din farmecul fragilitatilor fizice si psihologice ce te caracterizeaza de pe vremea Evei. Despre astfel de barbati ar trebui sa discutam, nu despre exemplarele mai putin inzestrate care au ajuns exponenti ai rasei masculine datorita unor tendinte feministe cu nota extremista.
(sfarsitul primei parti. Va garantez un final la fel de savuros. )
Sursa foto: weheartit.com
Hai s-o zicem drept: nu cunosc o singura persoana din jurul meu care sa n-aiba macar un serial pe care il urmareste cu sfintenie. Da, stiu, nu va mai uitati la televizor -duh!-, dar, Slava Domnului, serialele populare se pot downloada de pe internet.
Serialele sunt un moft general si motiv pentru discutiile dintre doua cursuri, sau in pauza de cafea de la birou:
“Draga, ai vazut ce a patit ăla din serial?! OMG, cat de tare. Iti zic ca nu m-as fi asteptat…”
“Da, tu, cate lectii de viata intr-un singur episod…”
Măi sa fie!
Asa ca domnisoara J, avida consumatoare de noutati si preocupata maxim de interesele societatii, s-a hotarat sa faca o serie de seriale. Intitulata sugestiv -adica in plain Romanian – Serialu’ de joi, rubrica asta trece in revista serialele populare (si pe cele interesante, va asigur) de astazi. There we go, sugars!:)
The Good Wife
Tagline: His scandal. Her story.
Love it or hate it: with my hand on my heart, true love.
Grade: 9+.
About: Cu un Emmy si Un Glob de Aur in portofoliu valoarea mult laudatului serial nu mai are nevoie de alte certificari. Actrita principala e geniala, actiunea bine dozata, personajele bine conturate.
Subiect? Procuror general in Chicago, Peter Florrick, distins personaj al comunitatii este implicat intr-un scandal politico-sexual si ajunge in inchisoare, cazand de pe un piedestal cat se poate de inalt. Dar, cu toate aceste premise, serialul nu este despre el. Ci despre Alicia, sotia si mama aproape perfecta, obligata acum sa indure, pe langa umilintele provocate de aventurile sotului ei cu prostituate, atentia intregii comunitati. Este acum singura responsabila de intretinerea familiei si de educarea celor doi copii adolescenti.
Dupa jumatate de an de umilinte si crying over split milk, Alicia iese din anonimat si se angajeaza ca avocat – junior associate, cum ii spune in film- la firma Stern, Lockhart&Gardner, firma la care este partener “an old flame” din studentia ei.
Let the games begin.
Daca ati vazut “The Devil’s Advocate” atunci poate va puteti face o idea despre meseria de avocat. “Aparam clientul, nu-i stabilim vinovatia,” spune o data un personaj, asa ca filmul nu risca prea multe judecati cum ca ar idealiza sistemul de justitie american. Caci, in timp ce Alicia dovedeste un extraordinar simt al realitatii si al perseverentei, luptandu-se pentru caz dupa caz, privim prin lupa metode de investigatie nu tocmai ortodoxe sau sedinte cu jurati.
Personajele sunt de-a dreptul savuroase: Julianna Margulies isi joaca rolul cu un crez nebun si te cucereste definitiv. Asta desi e si trecuta de prima tinerete, si maritata. Mai avem apoi tipul avocatei senzuale, a tanarului sarmant care trebuie sa se demonstreze, a investigatoarei care “are metodele ei’ sau a sotului perfect care devine perfect decazut. De neglijat nu sunt nici personajele episodice care “pledeaza” cu succes.
Departe de a contura perfect realitatea totusi, The Good Wife este “as close as it gets”. Niciodata static, niciodata repetitiv serialul isi urmareste intotdeauna personajul in evolutie. Si ce revolutie! De la casnica sotie perfecta, la femeia puternica care merge pana in panzele albe pentru ea si familia ei si care face totul pentru cazurile in care este implicata. Who said feminism became cheap, gentlemen? :>
Vi-l recomand cu toata increderea, dar va avertizez ca da, poate deveni addictive. Eu raman la doza de unul pe zi. Most of the cases.:)
Tips&Tricks? Gasiti serialele de care va vorbesc pe www.vplay.ro. 
Da, for free.
Vizionare placuta si ne vedem joia viitoare cu urmatorul serial. 
.
Femeia si bucataria au avut intotdeauna o relatie speciala, asta e clar. Atat de speciala incat unii cred ca e inca valabila.
Intai a fost femeia si subordonarea. Barbatul dadea ordine si femeia era “”Yes, Master!” Ma rog, Cleopatra n-a prea auzit de asta, dar fie. Apoi, destul de recent, intr-o zi de ciclu femeile s-au decis ca ar fi bine sa voteze si alte asemenea chestii. Asa a aparut feminismul cu belele si probleme si brusc lumea a devenit mai… moderna si hormonala.
Si a fost muuuult tumult si muuuulta bataie de cap si multa literatura de genul”Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus” si s-au facut campanii de advertising si au crescut vanzarile de cosmetice si pantofi. Si femeile s-au batut cu pumnii in piept ca niste veritabile amazoane scapate de sub control(fara sa inteleaga exact de ce sufera femeile afghane pentru care militau) si barbatii au ras pe la colturi si apoi s-au uitat urat cand fosta lor secretara a devenit CEO.
Si ce frumos e la noi cand ne dam cap in cap. Zau asa, cu asemenea confruntare chiar ma mir cum mai facem copii.
“There’s no winning in the battle of the sexes: too much fraternizing with the enemy.”
Asa deci…
Spunea o femeie desteapta ca feminismul nu-si mai are sensul in lumea actuala. Estrogen, estrogen, dar de ce sa te mai plangi cand virginitatea nu mai e moneda de schimb, secretara hartuita esti numai daca vrei si da, poti sa fii sefa peste ce vrea muschii tai. Acum daca tie tot nu iti ajunge si vrei sa te bagi la pricamer, te-as numi putin inadaptata. Cand bucataria a devenit un simbol mai de speriat decat 2012 atunci sigur te frustreaza ceva, mami. Da’ rau de tot.
Si daca tot nu mai e nevoie de feminism hai sa-l facem praf. Hai sa fim toate printese si dive. Ca doar ne place si am obosit sa batem cu pumnu’ in piept. Si dupa sa ne simtim din nou revoltate de” vai! cat de rau se comporta barbatii cu noi si cat de misogini sunt!” Si vai, o sa facem alta miscare! Si o sa ne aducem aminte de Simone de Beauvoir si o sa citam din Al Doilea Sex ca dintr-o a doua biblie.
Umor negru avem cu totii. In timp ce barbatii inca mai au glume de genul”Domnisoara, cat e ceasul? De ce nu esti inca in bucatarie?” si femeile(alea istete zic) le tin hangul fara sa se isterizeze, intelegi tu ca lumea a mai evoluat. Am increderea asta in tine. Cu toata inima.
Intre timp noi sa fim sanatosi si cu mintea deschisa, asa ca Mada.
Din bucatarie, Jacqueline ar dori sa mai transmita doar un lucru luptatorilor inversunati din taberele PRO si respectiv ANTI-Feminism:
“Fighting for peace it’s like having sex for virginty.”
Protected Content
JacquelineBlog.info by Diana Sofronie is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.
Recent Comments