Posts Tagged ‘20 de ani’
(In completarea articolului: Ai 20 de ani. Nu muri inainte de vreme.)
Ai 20 si ceva de ani. Nu e nimic pe lume care sa te opreasca.
Esti nebun de dorinta de a fi cineva chiar si atunci cand habar n-ai cine vrei sa fii. E ceva in tine ce nu se regaseste in nimeni altcineva si esti convins ca, daca toti din jur ar putea sa priveasca inauntrul tau, s-ar speria de groaza minunilor de acolo.
Dar inca nu vede nimeni.
Ai 20 de ani. Picioarele tale se misca liber dupa ore de dans si pahare de bautura de parca n-ar simti nimic decat betia momentului.
Si tu stii ca niciodata n-o sa fii mai tanar de atat. Niciodata n-o sa fii la fel de liber.
Asa ca e singura perioada in viata in care poti sa te smulgi din visele care te bantuie noaptea si sa muncesti pentru ele. Ai 20 de ani si toti iti spun ca esti nebun. Ai 20 de ani si nimeni, in afara de cei ca tine, nu te vede cu ochi prea buni.
Dar nu-ti pasa. Niciodata n-o sa ai atata forta. Ai 20 de ani si tot ce stiu ei e sa-ti arate cicatricile propriilor greseli. De care nu s-au vindecat niciodata. Ti le aseaza sub ochi ca marfa proasta pe un galantar pe care esti fortat sa privesti. “Vei ajunge ca noi,” vor spune fara sa rosteasca un singur cuvant.
Dar ai libertatea sa te indoiesti de orice lucru de pe pamantul asta. Ai curajul sa infrunti in idei oameni de doua ori mai in varsta ca tine si puterea de a te ridica de jos dupa fiecare esec. Si apoi de a te arunca cu si mai mult avant in tot vartejul asta, singurul care iti aduce aminte ca traiesti cu adevarat. Ca simti ceva.
Asa ca arunca-te in lume. Cu capul inainte, cum n-ai s-o mai faci niciodata. Ai un vis? Oasele tale au starea perfecta pentru a fi muncite pentru el, pentru a da roade asa cum pamantul ofera celor care stiu sa-l ingrijeasca. Ai mintea atat de agera incat poate concura cu orice experienta si ochii vii in care ard dorinte si care ard refuzul celorlati.
Ai si dreptul sa gresesti. O data si inca o data pana pierzi sirul si vin prietenii sa te ridice de jos si sa-ti aduca aminte unde vrei sa tintesti de fapt. Inca de alte zece ori pana cand stii exact ce si cum trebuie sa faci si nu este un singur suflet pe pamantul asta sa te opreasca. Niciodata n-o sa mai ai toate darurile pe care trebuie sa le valorifici acum.
Ai 20 de ani. Iubesti pana nu poti sa mai respiri. In pat si in afara lui cu aerul unui om care s-ar stinge daca nu ar avea un nume pe care sa-l rosteasca cu intensitate imediat cum deschide ochii dimineata. Si in urma caruia se lasa nestavilit un val de promisiuni incalcate si lacrimi pe care nu le mai masoara nimeni. Iti spui ca toate astea vor fi iertate candva, tu trebuie sa iubesti.
Ai 20 si ceva de ani. Poti sa distrugi orice mit si nimeni nu are idei ca ale tale. Poti sa gusti fiecare experienta si dupa s-o faci piatra de temelie pentru orice plan ai. Si stii ca ai capacitatea de a-l duce la capat.
Ai 20 de ani. Esti cel mai bun antreprenor care a existat vreodata, desi abia acum descoperi ce inseamna sa pornesti de la 0. Esti artistul cel mai prolific, desi abia acum inveti cum sa simti. Esti omul care va vedea lumea, desi ia doar trenul spre orice destinatie.
Ai in tine o tinerete fara batranete alimentata de setea de a explora fiecare lucru de care toti ceilalti se tem. Ai simtul riscului si nu ti-e teama de consecinta pentru ca aripile tale s-ar putea sa fie frante de un zbor in directia gresita, dar picioarele tale tinere au capacitatea de a alerga pana la capatul pamantului.
Asa ca fii cineva. Cel care ti-ai dorit mereu sa fii, gandul acela care te-a tinut in febra planurilor noptile in care toti ceilalti dormeau. Fii ideile care valoreaza mai mult decat toti banii pe care nu-i ai inca. Antreneaza-ti oasele sa construiasca din nimic totul care sa te implineasca. Transforma idealismul de care te acuza toti intr-o realitate care sa-i uimeasca. Pana la urma…
It is always impossible until someone actually does it.
Ai 20 si ceva de ani. Acum este timpul sa traiesti pentru totdeauna.
Sursa poze: weheartit.com
Se spune ca cea mai bune metoda de a-ti planifica viata profesionala este sa-ti imaginezi unde vrei sa ajungi la 30 de ani. Si apoi sa faci downscale pana la varsta pe care o ai acum. Sa mergi in ordine inversa si sa-ti faci o schema cu pasii exacti pe care trebuie sa-i parcurgi pentru a ajunge acolo. Sa-ti planifici anii, locurile, oamenii din viitorul tau.
And if you stick to the main points of the plan, and know when to improvise, you’ll get your way.
Dar in viata personala cum e?
Ce scheme si planificari folosesti ca sa stii ca o sa-ti tii prietenii aproape, indiferent de oriunde o sa fii in urmatorii 5 ani? Cum iti programezi dragostea cand nu-ti spune nimeni ce oameni o sa intalnesti si in ce circumstante?
Mana sus, cine a auzit o varianta la urmatoarele: “Eu pe la 25 de ani ma marit. Pana in 30 fac doi copii.”!
De replica de mai sus m-am facut vinovata si eu. Dar mai incolo am inteles ca mai tarziu de 30 de ani nu reusea sa vada nimeni din jur. De parca din acel punct lucrurile erau ori subintelese – fara sa le gaseasca nimeni totusi intelesul – fie nu mai aveau sens sa fie planificate.
De parca la 30 de ani s-ar termina toate eforturile noastre de a fi cineva.
Toate conversatiile despre cariera si viata personala sunt la viitor. Toate deciziile incep cu “as vrea”.
Dar daca un job, cel putin in teorie, il mai planifici, cum planifici viata personala? Iti suna undeva o alarma si stii ca acum e momentul sa iubesti “pe cineva serios”, cum iti tot repeta femeile din familie? Alergi dupa primul venit/ prima venita doar pentru ca s-au inmultumit lumanarile de pe tortul aniversar? Iti programezi, in gand, sa-ti intalnesti perechea dupa prima promovare?
Realizam ca prietenii nostri au 90 % sanse sa mearga pe un drum total independent de al nostru? Ca nu suntem noi centrul universului asta si ca nu-i putem ordona nimic?
“Hey, a lifetime friend for when I go to Argentina, please senorita Karma! Make me meet him on a Thursday!”
M-am nascut intr-o dimineata de octombrie, pe la ora 9, martea. Si azi se fac 20 de ani de atunci.
Nu stiu altii cum sunt si, sincera sa fiu acum nici nu-mi pasa, caci eu, de ziua mea, ma simt ireal de bine o saptamana inainte si una dupa.:) Da, imi place sa mi se ureze la multi ani, imi plac oamenii care-mi zambesc si mai ales cei care reusesc sa formeze un gand din inima.
De ziua mea sunt fericita. De ziua mea imi simt prietenii mai aproape de suflet si visurile mai aproape de implinire.Pentru ca am 20 de ani si sunt prea tanara sa cred ca unele lucruri sunt imposibile.
Pe 23 octombrie gandesc mult. La toate lucrurile pe care le-am facut in anul precedent, la cat am crescut, la ce am facut bine si la ce am facut rau. Si ma felicit si ma cert in egala masura, si cred cu tarie ca lucrurile vor fi si mai bune de acum incolo. Si multumesc divinitatii si celor din jurul meu pentru ca am ajuns pana aici
De ziua mea imi pun o dorinta, fie ca am tort sau nu. Si nimic, dar absolut nimic nu ma poate convinge ca acea dorinta nu se va implini. Si imi doresc un lucru pe care sa il primesc de la viata si alte 10 pe care sa am puterea sa le dobandesc. Cum imi place mie sa spun:” God, give me health, so I can make my own wealth.”
Si am speranta ca nu ma voi opri niciodata si ca voi da lumii asteia tot ce am eu mai bun. Cred cu tarie ca am venit in lumea asta cu un scop.
M-am nascut pe 23 octombrie, dimineata.
Si am sa fac lucruri mari.
Protected Content
JacquelineBlog.info by Diana Sofronie is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.
Recent Comments