Currently Reading

Da! Master in Danemarca! „Îmi place cum suna asa ca mai zic o data: „Master în Danemarca!”. Sunt în primul an/primul semestru/prima sesiune în cadrul unui program de master denumit foarte trendy: “Corporate Communication”. Programul este în cadrul Aarhus School of Business („Aarhus” scris ori cu dublu „a”, ori cu „a cu moț” – „Å å” – care de fapt se pronunță „o”), care aparține de Aarhus University (cotată undeva în primele 100 universități din lume). Alegerea facută a fost influențată de experiența prietenilor de aici (nu de faptul că „a”-ul are moț și se pronunță „o”) și, bineinteles, a fost definitivă și irevocabilă în urma researchului făcut pe oraș și pe universitate. Practic, vroiam sa îmi continui studiile în comunicare și, în același timp, să fac asta în afara perimetrului mioritic.

Noi să fim sănătoși si părul să ne stea bine!”  Cam asta spunea Marius echipei in perioada in care lucram impreuna. Ma intreb cat de bine ii sta parul in plaiurile umede ale Danemarcei. Dar stiu sigur ca o duce bine cu atitudinea si planurile de viitor. La urma urmei Marius era omul care avea o replica care ne facea pe toti sa izbucnim in ras, atunci cand ne venea sa ne paruim. Probabil singurul om pe care l-am vazut zambind incurajator chiar si atunci cand injura cu patos. :)

Prin urmare e un om de care ne e dor, noua, cei care-l cunoastem. Care a facut un paas mare inainte, asa, cu pasiune, si i-a placut din prima. Din prima saptamana zic, pentru ca am avut grija sa-l intreb cum i-a fost.

Mamă! Cred că a fost una din cele mai pline săptămâni din viața mea. Mulțumită prietenilor de aici și după 2 zile intense de cărat, mutat prin cameră și aranjat, am început să experimentez câteva din deliciile pe care le oferă Aarhus. În primul rând trebuia să ne asigurăm că ne bucurăm legal, așa că am rezolvat problema cu actele de ședere aici. Apoi m-am asigurat că pot vorbi despre asta și am făcut rost de internet.

Apropo! Dacă în România RDS-ul vine abia după 30 de zile să îți instaleze internetul, aici totul se rezolvă în 30 de minute, din care 15 minute stai la coadă și semnezi contractul, iar 15 minute bagi modemul în priză și aștepți să se conecteze!

După ce am rezolvat cu astea, am început: mâncare în oraș la un restaurant chinezesc absolut mor-tal, plimbare la malul mării (de unde stau eu durează cam 20 de minute pe bicicletă să ajungi acolo), petrecut o dupa-amiază minunată alături de niște căprioare insistente pe care le-am hrănit cu mere și morcovi, vizitat Parcul Regal și casa de vacanță a reginei, participat la Summer Fest, una din petrecerile populare de aici și, cel mai exciting pentru mine, am petrecut o zi la Tivoli Friheden, un parc de distracții super-awesome, unde ne-am dat în tot ce am prins și unde am sarit pentru prima oară în gol de la 50 de metri altitudine (http://www.youtube.com/watch?v=p0WXYybj-cg). Per total, a fost ce mai faină săptămână din viața mea până acum.

Bine, bine, toate bune si frumoase. Dar cand noi am aflat ca pleaca…

Având în vedere că înscrierea mea s-a întins pe o perioadă destul de lungă (Februarie – August cu tot cu perioada de așteptare), ai mei nu au avut vreo problemă cu asta. Mai tare s-au îngrijorat când au auzit că vreau să deschid agenția cu prietenii (Marius e Creative Partner la Pepperpoint) Cel mai tare s-a bucurat sora mea, pentru că ea era deja stabilită într-un alt oraș din Danemarca de un an de zile și urma să fim mai aproape. Părinții au fost îngrijorați puțin la început, dar în cele din urmă s-au obișnuit cu ideea și totul a fost OK: tatăl meu încrezător că am să mă descurc, mama mai îngrijorată decât restul și cu un flow de sfaturi care mai de care mai important. Și sora care era emoționată și aștepta să primesc odată confirmarea și să vin.

Marius a plecat în Danemarca să studieze. Ce a găsit acolo și nu găsea acasă citiți în continuare.

Facultatea de aici este foarte diferită de cea de acasă. Sistemul nordic de învățământ are o abordare diferită față de ce sunt obișnuit, dar pentru asta am venit! Cea mai mare diferență este că se pune accent pe team work și study groups. Partea proastă este că uneori se pune prea mult accent pe team work, în sensul că trebuie să discuți 5 minute în grup de 4 răspunsul la o întrebare banală gen „care este diferența dintre imaginea unei corporații și identitatea ei?”. Universitatea este foarte bine echipată din punct de vedere tehnologic, adică peste tot unde întorci capul vezi numai gadgeturi cu un măr mușcat pe spate, asta ca să nu mai vorbim că au și defibrilator pe holuri (nu am apucat să fac încă fotografie). Toată lumea vine cu Mac-ul la școală, pe care ia notițe conștiincios (uneori prea conștiincios, alteori doar stau pe Facebook) și toată lumea pune întrebări și răspunde la cursuri, ceea ce este foarte bine. Ce nu este așa de bine e că profesorii tind să dea dreptate tuturor, chiar dacă răspunsul dat de student este complet greșit. Mie mi se pare aberant și aș prefera să merg mai departe cu o palmă emoțională peste emisferele cerebrale și informația corectă decât cu o convingere falsă și un ego intact – but that’s just me. Profesorii vin cu prezentări faine, pe care cu siguranță le-ar putea face mai faine dacă ar avea un pic de interacțiune cu publicul sau măcar ceva fluctuație în voce. Studenții (aici mă refer la cei danezi), deși vorbăreți la curs, nu sunt atât de competitivi pe cât mă așteptam, însă interacțiunea la curs, per total, este OK.

Cum să zic, se numește internaționalism.

La masterul de Corporate Communication sunt aproximativ 100 de studenți (cu tot cu studenții veniți aici într-un program de exchange și care stau doar un semestru). Din aceștia, majoritatea au terminat programul de licență împreună și deja se cunosc, iar restul sunt newies picați din cer în prima săptămână. Internaționalism există, fără doar și poate, deși toate semnele și direcțiile din facultate sunt în daneză. Universitatea chiar are parte de o diversitate frumoasă în ceea ce privește naționalitățile, astfel că cel mai des întâlnești persoane din Lituania, Estonia, Norvegia, Spania, China, dar mai sunt și specimene mai exotice, ca să spun așa, din Statele Unite, Venezuela, Cameroon, Somalia, Malayesia, Taiwan sau Tajikistan.

Român în Danemarca. Ce înseamnă asta?

Aici părerile sunt împărțite, la fel cum și românii sunt împărțiți. Majoritatea românilor veniți aici ori studiază, ori lucrează. Cei care studiază, își mai iau cîte un job minor ca să aibă bani de chirie și să mai rămână și de o bere, iar cei care au venit aici doar ca să lucreze, ori s-au mutat definitiv, ori strâng bani pentru a-i trimite în țară. Au fost situații în care am fost întâmpinat cu zâmbetul pe buze și cu replica „a few of my best friends are Romanians”, dar și cu remarci surprinzătoare, de genul „your skin is too white to be Romanian!” (și eu-s mai tuciuriu de felul meu). Există și aici aceleași idei preconcepute de care nu suntem mândri, însă nu au aceeași greutate ca în Spania sau Italia. Există în același timp și români care se ascund de naționalitatea lor și mai degrabă ar spune că sunt polonezi, unguri sau bulgari și evită să vorbească românește sau să aibe contact cu oamenii de aceeași naționalitate. Trist, șocant, dar adevărat! Oricum ar fi, brand ambasadorship-ul e cu mine și oriunde merg, aduc un pic de România și de Bucovina în fața celui care mă primește (asta pe lângă țuica adusă de acasă).

Dar tu cum ii vezi pe ei, Marius?

Danezii sunt… paradoxali! De ce, îți povestesc acușica! Pe de-o parte, în urma unui studiu european, s-a stabilit că danezii sunt cei mai fericiți oameni din Europa. Pe de altă parte, au cea mai mare rată de suicid din Europa. Și lucrurile nu se opresc aici, J. Se autodefinesc drept open – minded, însă din câte am observat, au o mică problemă cu rasismul. Lăsând acestea deoparte, danezii sunt niște oameni faini, amatori de jogging și ciclism, mari consumatori de bere, mândri de țara lor și de steagul care îl poartă, care îți zîmbesc pe stradă și care la început sunt mai timizi, dar după ce le faci cinste cu o bere, devin vorbăreți și te atașezi rapid de ei.

Nu știu alții cum sunt dar eu zic că cinstitul cu bere pe post de metodă de socializare funcționează universal. Atunci cand vine vorba de Marius, e greu să nu-ți placă să-l ai în preajmă. Dacă îți mai face cinste cu bere atunci prieten îi scrii în frunte. :)

Dar nu se  numește experiență dacă nu ne zguduie puțin, să simțim și noi că am plecat ca păsările călătoare și am ajuns in țări calde, dar străine. Șocuri culturale, prietene?

Oricât de mult te-ai pregăti pentru șocurile culturale și oricât de mult auzi cuvântul acesta prin conferințe, nici nu știi ce te așteaptă! Șocuri culturale sunt fără-număr-fără-număr. Primul și cel mai mare, este că, deși sunt în Danemarca, (vorba cuiva:) „am impresia că sunt în Maroc sau așa ceva!”, deoarece sunt foarte mulți musulmani aici, de la turci la arabi și așa mai departe.

Al doilea lucru pe listă: berea este scumpăăăă!!! Și mor de ciudă! Un Tuborg sau un Carlsberg, pe care în țară îl luam de la supermarket cu 2+ lei și din „cliub” cu 6+ lei, aici costă cam 5 lei în supermarket și cel puțin 15 lei în oraș. Partea și mai proastă este că berea de aici se găsește la 0,33, sau cum ar spune băieții, la mărimea „supozitor”. Scăparea noastră este Lidl, unde găsim bere ieftină și bună, care uneori mai e și la ofertă, drept urmare se cuvine să cumpărăm o ladă întreagă. 

Al treilea lucru de pe listă: petrecerile la danezi. Fiind obișnuit cu petrecerile din țară, unde lumea, pe lângă faptul că bea și vorbește, dansează toată noaptea, am fost profund surprins să aflu că majoritatea danezilor se opresc după primele 2 acțiuni. Aici se bea și se vorbește la masă, iar apoi se bea și se vorbește în picioare, după care se bea și se vorbește afară, ca spre final să se bea și să se vorbească în autobuz/pe bicicletă.pe jos, în drum spre casă. Aici se poate bea și în public, și în autobuz, atâta timp cât nu există scandal, deci îți dai seama că am facut ochii cât cepele când am vșzut un tip că își desface o bere lângă mine în autobuz…

Al patrulea lucru din lista de șocuri culturale are legătură cu 2 acțiuni fundamentale definite de următoarele verbe: „a mânca” și „a vorbi”. Este OK atunci când le iei separat, dar dacă vorbești în timp ce mănânci, este de-a dreptul dezgustător. Se întâmplă foarte des să vezi doi prieteni pe stradă molfăind dintr-un sandwich și vorbind în același timp. Mă mir ca unul nu fluieră în timp ce celălalt vorbește, pentru că danezii mai au și o problemă cu fluieratul (inclusiv în interiorul magazinelor sau a altor spații publice) dacă se plictisesc sau gândesc intens.

Ultimul lucru (doar de pe listă) ține de narcotice. Am văzut atât de des oameni cu jointul între buze sau cu punguța la purtător încât tind să cred că aici drogurile sunt legale (deși nu sunt). Oameni la colț de stradă, în centru care se uită fix la tine și îți spun discret că au iarbă, dacă vrei, și studenți la petreceri toți grămadă care privesc prietenul lor cum prepară meticulos o țigară – rețetă proprie. Nu știu cât de mult este acest lucru o problemă pentru autorități, însă lucrurile acestea chiar se întâmplă. 

This ride is a roller-coaster it seems. Ce ar aduce acasă din toate acestea?

Danezii au foarte multe lucruri faine, de la muzeul lor istoric, Den Gamle By, până la transportul în comun. Au tot felul de conferințe la universitate iar evenimentele sociale sunt un must pentru danezi. Dacă ar fi să iau ceva de aici, ar fi o parte din mentalitatea lor, deoarece sunt oameni care au încredere unii în ceilalți și rareori găsești instituții sau birouri cu sisteme de supraveghere. Asta și infrastructura adaptată pentru traficul bicicliștilor. Personal ador să mă plimb cu bicicleta, însă dacă fac asta acasă risc să fiu călcat sau, în cel mai fericit caz, băgat adânc în origini.

Oamenii faini au deseori tendința să-ți vorbească numai despre lucrurile pozitive din viața lor. Să-ți povestească ore întregi despre ce le place, ce îi face fericiți și oh! cât de fericit ai putea fi și tu alături de ei. Dar asta nu înseamnă că viața fiecăruia dintre ei este întotdeauna “de vis”, ci doar că știu să valorifice ce e mai frumos din ea. Despre momentele grele vorbesc mai rar…

Cel mai greu moment nu a trecut! Se întâmplă chiar și acum… Este vorba de adaptarea la vreme. Acasă eram sus pe deal, ori pe colinele Ieșilor, ori pe dealurile Sucevei, mai aproape de munții din Vatra Dornei. Aici sunt aproape de mare, iar presiunea diferită se simte. Casc de dimineață până seara! Fiind aproape de mare, vremea e mai nehotărâtă decât o puștoaică de 16 ani, astfel că trebuie să am la purtător o geacă și o umbrelă. Majoritatea timpului e înnourat, uneori plouă, iar cel mai curios lucru atunci când se întâmplă asta este că totul în jur miroase a pește. Nu glumesc: pește! Personal, apreciez foarte mult soarele și căldura iar aici am învățat să apreciez și mai mult aceste două lucruri, așa că, dacă e senin afară, lași tot ce faci și ieși la o gură de aer, eventual un drum pe bicicletă spre malul mării.

Cu toate acestea să ne-nțelegem: aici nu e loc de regrete.

De regretat nu am regretat că am plecat, însă nu trece zi fără să îmi fie dor de cineva sau ceva de acasă. Abia acum încep și eu să înțeleg ce înseamnă să îți fie „dor de casă”. Regret că nu voi fi de sărbători aproape de familie și prieteni, că nu pot spune față în față La mulți ani cuiva drag, că nu pot felicita direct succesul cuiva, însă, de data aceasta, scopul scuză mijloacele și într-un an jumate totul va reveni la normal.

Si toate pentru un viitor mai bun. Al lui, al celor pe care îi va inspira.

Un master în afară își oferă o altă perspectivă! Experimentezi pe propria piele ce înseamnă sistemul educațional din altă țară, iei cu tine ce merge mai bine și aduci acasă ce funcționează. Într-adevăr, îți oferă și o diplomă, însă diploma respectivă este egală cu zero barat dacă nu o susții tu prin ceea ce ai învățat și experimentat acolo. Susțin această inițiativă cu studiile în afară, atâta timp cât nu este doar o scuză pentru a emigra ci tu, ca student, te întorci și implementezi în țară ceea ce ai învățat acolo.

Șansele pentru studenții de aici nu sunt extraordinare, însă cresc dacă știi limba daneză. Este și normal să fie așa! Depinde, în același timp unde anume vrei să îți valorifici șansele. Dacă lucrezi într-un domeniu în care iei contact cu mediul public, este necesar să știi limba și angajatorul pune mare accent pe nivelul de cunoaștere a limbii daneze. Cel mai adesea, joburile în programare sunt mai ușor de atins, inițial printr-un internship, apoi part-time.

Și ca să vă faceți o imagine completă, o zi din viața unui masterand român în Danemarca arată cam așa:

Am observat că mă trezesc mai greu aici, probabil de la vreme. În schimb, zilele tind să se aglomereze destul de mult cu proiectele, atât cele de la facultate cât și cele personale. Cert este că, fiecare dimineață începe în fața calculatorului cu o cană de cafea aromată și browserul plin de taburi cu articole diverse iar seara se termină cu un film bun și, eventual, o narghilea și o bere.

Aici și acolo.

Danemarca este scumpă din foarte multe puncte de vedere. Chiria este relativ OK raportată la condițiile oferite, însă garanția, pe românește, te rupe! Chiria pentru o cameră de cămin în zona în care locuiesc eu este de 250 de euro/lună, curent/apă/căldură inclus. Baie proprie și bucătărie la comun (dar nu în stilul căminelor de la noi din România). Dacă garanția la un apartament de genul acesta nu trece de valoarea chiriei pe o lună, în cazul apartamentelor de 2 sau 3 camere, aceasta poate trece lejer de pragul de 1000 de euro, ceea ce înseamnă că trebuie să dispui de ceva fonduri pentru a te muta în ceva mai mare. În rest berea e scumpă, pâinea e scumpă, carnea e scumpă, dar salariile de aici sunt mult mai mari decât în România, chiar și cu taxa lor de 63%.

Ei ce stiu, dom’le, de români?

Oriunde mergi în lumea asta, internaționalii îți relatează cam aceleași lucruri despre România: Dracula, Hagi, București, Ceaușescu, țuică/pălincă, Transilvania, femei frumoase. Încă nu am cunoscut pe cineva care să mă surprindă cu altceva decât ce am spus până acum. O chestiune minoră, care mi s-a părut amuzantă, este faptul că am cunoscut foarte mulți oameni, și danezi și internaționali care au avut sau care încă au o prietenă din România. Se pare că fetele noastre au furat câteva inimi prin lume…

Danemarca sau România? Unde rămâne prietenul nostru de vază?

Fără supărare, dar nu este genul meu de țară și spun asta în mare parte din cauză că limba este ciudată (nu am mai văzut în viața mea atâtea consoane într-un singur cuvânt) iar vremea este un discomfort continuu pentru mine și un subiect de înjurat în fiecare zi (în afară de momentele când e senin și cald). În plus, am foarte multe lucruri neterminate care mă așteaptă acasă și mulți oameni faini alături de care vreau să fiu.

Atât am spus și ne vedem în toamna lui 2013!


 

Marius este al doilea român pe care l-am intervievat pentru seria “Români în jurul lumii“.Mai multe informatii despre cum e sa studiezi la Universitatea din Aarhus afli aici.

Dacă ești un român care locuiește in afară și vrei sa ne impartasesti experienta ta acolo, scrie un mail la jacquelineblog.info@gmail.com. Hai sa spunem tuturor cat de faini sunt romanii. :)

Acelasi sentiment in...

26 Responses

  1. Costina says:

    Cum te-ia inscris la materul respectiv si ce a trebuit sa faci? Care sunt conditiile

  2. Jacqueline says:

    Acum intreb domnul in cauza si-ti raspund. :D

  3. ion says:

    haha…in niciun caz nu miroase a peste cand ploua :-P

  4. Andrei says:

    Intamplator am dat peste acest interviu care m-a frapat. Exista de ceva timp un puternic trend de marketing pentru facultatile din Danemarca si pentru aceasta tara in general in mass media noastra. La varsta lui ma asteptam macar sa fie realist si obiectiv, nu sa povesteasca despre pamantul fagaduintei care nu exista nicaier (si banuiesc ca pana va termina facultatea va face cariera la ISS Services :) ca majoritatea studentilor romani) !!! Nu am timp sa raspund asa cum ar fi trebuit la fiecare punct pe care l-a scris acest individ. El se bucura de gadgeturi si defibrilatoare (care mai nou sunt si la ASE , iar cele de care vorbeste le-au pus acum cateva luni la ASB care mai nou se numeste Aarhus University -pt a mai creste oleaca in ranking ca singuri nu pot) si mai ales de prietenii lui danezi care-l fac tigan :)) . Aaa..si pomeneste de RDS…aici chiar ar merita pocnit doar ca indrazneste sa mentioneze. Pai infrastructura noastra de telecomunicatii (a doua din lume la viteza dupa Japonia) o compara cu cea daneza care la fiecare ploicica pica tot: internet, mobil , telefonie fixa.Toate serviciile lor sunt extrem de scumpe , si lasa de dorit. Pai sa-ti zica cat da pe un tuns , ca tot la marocani se duce . Pe tine ca fata te-ar tapa usor intre (50-70 euro si tot n-ai fi multumita ca nu stiu sa tunda). Chiria …pai asta cred ca doarme in gara cu 250 euro sau cu cineva in camera. Cel putin 400euro (in colegii) si un ap de 1 cam te duce binisor spre 4000-4500 kr aprx 600 euro iar de garantie nici nu mai pomenesc pleaca de la 2 chirii in sus asta in cel mai bun caz fara sa ai prepaid rent.Iar la parasirea apartamentului n-a plecat nimeni cu garantia intreaga (gasesc ei ceva ) asa ca le poti pune cruce banilor. Facultatea este OK (nu cine stie ce) pe anumite departamente.Sper..sper sa invete ceva din experienta asta mai ales sa-si aprecieze mai mult tara, dar cu atatia melteni si tarani plecati ,greu sa ne facem o imagine buna! Ii mai recomand ceva , daca tot este asa de impresionat de defibrilatoare , sa urce la etajul 1 este chiar vis a vis de un astfel de aparat la biblioteca facultatii. De aia chiar are ce vorbii 10 pagini , ca intr-adevar noi nu avem la ora actuala in Romania, o asemenea biblioteca de business. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt racordati la cele mai prestigioase baze de date. Daca spre ex. vreau sa gasesc un articol din ultimul numar din bloomberg businessweek acolo il caut, sau daca doresc sa extrag date statistice. Pentru accesul la aceste resurse este o facultate din top 100 de apreciat nu ca am in jur oameni care au Mac-uri. Dar ma rog asta este parerea mea.

  5. Jacqueline says:

    @Ion: dar a ce miroase? :)

  6. Jacqueline says:

    @Andrei: pur si simplu aveti perspective diferite asupra aceluiasi lucru.

    Si Romania nu e pe locul doi la viteza de internet dupa Japonia, ci dupa Coreea de Sud (dupa Huffington Post). Si nu vad legatura dintre serviciile de internet oferite (incluzand customer service-ul care pe ne noi ne cam doare) de o anumita companie si infrastuctura noastra faina.

    Nu cred ca Marius a spus nicaieri ca ar fi ajunsj intr-un taram al fagaduintei ci, din contra, mi se pare ca a scos in evidenta bunele si relele unui master in afara. A spus doar ca totul e diferit, nu ca totul e perfect.

    Da, Marius locuieste cu cineva si da, a mentionat clar ca totul acolo e scump. Din nou, nu vad de ce crezi ca a ascuns adevarul.

    Multumesc frumos pentru feedback. Cred eu (ca persoana care acum studiaza in afara) ca noi toti ne apreciem ceva mai mult tara si oamenii din ea dupa ce o parasim.

  7. simona says:

    Tinere Andrei, nu ai reusit sa intelegi nimic din ce a spus Marius in interviu. In plus apartamentul de 1 camera se numeste garsoniera iar el nu sta in gara in nici un caz ci intr-un campus studentesc dupa cum a si spus. Toate bune.

  8. ion says:

    @Jacqueline nu miroase a nimic…e adevarat ca aerul e mai sarat si cateodata briza aduce un usor miros de alge in special vara dar nu cand ploua…constantean fiind, si pescar amator pot sa afirm cu mana pe inima ca nu miroase a peste cand ploua :P
    referitor la ce a spus andrei…nici eu nu pot spune ca sunt de acord 100% cu ce a relatat marius in special in legatura cu internetul(mai ales ca eu a trebuit sa astept 2 saptamani pana sa imi ajunga modem-ul in posta si inca 3 zile pana “au pornit” internetul), viteza conexiunii de internet(in cazul meu) este de doar 10 mbiti/sec aprox 1 mb/sec la download…mult mai mica la upload totul la un pret de 238 kr(1 ron = aprox 5.8 kr)
    dupa aproape 2 ani si jumatate traiti in danemarca pot spune ca am trecut prin multe…bune si rele insa eu unul ma gandesc sa raman aici si dupa terminarea masterului :)

  9. ion says:

    rectific….1 kr = 58 bani

  10. Che Guevara says:

    Pentru toti cei care doriti detalii direct de la sursa puteti gasi raspunsurile aici: http://www.facebook.com/groups/314982565021/ Sunt multe mituri, dar consider ca Marius a spus adevarul. Exista o doza de subiectivism fiindca fiecare vede viata cu proprii ochi. Dar daca doriti sa studiati in Danemarca aflati detaliile necesare folosind link-ul respectiv.

  11. Din categoria “m-am săturat să fiu șmecher hai să vă arăt și vouă cum e”, Andrei ne povestește câte ceva din experiențele lui, probabil. Dragă Andrei, dacă nu ții pasul cu discuția, reia articolul.

    1. sunt realist, nu am vorbit de nici un pământ al făgăduinței, doar am relatat din experiențele mele, cum mi s-a cerut. drept urmare nu pot fi obiectiv când vorbesc de lucruri subiective (ca să vezi!).

    2. cariera mea e în altă parte, nu la ISS, nu înțeleg dacă asta a încercat să fie o insultă sau nu. DAcă da, ești de joasă speță ți te invit să-ți dai o notă!

    3. Chiar crezi că îmi curge băluța la fiecare defibrilator pe care îl văd pe culoar?

    4. Mai nou nu se numește Aarhus University, dă-mi voie să te corectez, ca să nu rămână nimeni prost aici (cu atît mai mult tu, ca să știi să dai mai departe informația corectă): Aarhus School of Business a fost integrată în universitatea mare, care se numește Aarhus University, însă și-a păstrat numele, ca „facultate” separată în cadrul universității (vezi cazul FEAA de la UAIC).

    3. RDS – am pomenit de rapiditatea serviciilor lor, nu de viteza la internet și date tehnice. După cum a zis și Ion (mulțumesc pentru completare!), viteza este mult mai slabă în comparație cu România, în mare parte din cauza infrastructurii, care nu este pe fibră optică, ci pe cablu. Netul mai fluctuează câteodată, însă nici nu pică la fiecare vânt dat de Andrei prin cameră…

    3. Cât despre pocnit, meriți să te pocnești singur peste ceafă cu scaunul, nu de alta, dar să ne dai un exemplu de cum se fac lucrurile bine, că la asta văd că te pricepi!

    4. Despre chirii, nu zic nimic, pentru că Andrei a repetat suficient ce am spus eu în articol referitor la apartamente. Mai mult, țin să îl asigur că există campusuri în care chiria este 2000 kr (un aproximativ 250 de euro, ca să rotunjesc suma) și acestea nu se află în gară. Tu zici de cel puțin 400 de euro… Ai tăcut și te-ai interesat! (și poate dup-aia vorbești)

    4. În sfârșit și un input de calitate din Partea lui Andrei. Biblioteca este foarte bine documentată! Bravo, mamă! Meriți pupat pe frunte! În sfârșit un lucru care îți place și ție!

    5. Am uitat sî menționez că există și oameni ca Andrei în Danemarca, dar poate vom reveni cu un articol viitor.

    J, îmi pare, rău, n-am vrut să transform articolul într-o pagină de tabloid, însă cine vorbește aiurea, trebuie corectat, s-avem pardon. Noi să fim sănătoși și părul să ne stea bine!

  12. Acum, revenind la subiect, am înțeles că au fost multe întrebări legate de admiterea la universitate. Aveți mai jos 2 link-uri pentru admiterea la masterat:

    1. Pentru Aarhus University: http://kandidat.au.dk/en/
    2. Pentru Aarhus School of Business: http://www.asb.dk/en/programmes/master/

    Pentru mai multe detalii, contactați-mă pe mail/facebook/orice :)

  13. catalina says:

    J., tocmai am citit articolele de pe Belva și am citit apoi comentariile de aici. mă trezesc din starea de ”ce zi minunată” cu acești oameni. mă întreb când oare vor înțelege unii că nu e totul bipolar, alb sau negru, nicioadă nuanțe. că totul e așa cum spun ei și că dacă nu ai fix aceeași experiență ca și ei, atunci ești meltean sau trebuiești pocnit. am trecut prin ceva asemănător când am scris despre impresiile mele din Danemarca și o stimată doamnă mi-a spus că sunt o frustrată plină de complexe pentru un simplu comentariu la atitudinea danezilor. @Andrei: dacă majoritatea românilor lucrează la ISS (e firmă de curățenie) e pentru că nu vorbesc daneza și atunci din prima, trebuie să faci altceva care nu necesită să cunoști limba. atât timp cât nu te duci să furi sau să faci cine știe ce alte învârteli, eu cred că nu contează jobul, atât timp cât e temporar și te ajută să supraviețuiești aici pe timpul studeniilor, nefiind scopul în sine pentru care ai venit aici. ps: sunt curioasă câți studenți au altfel de joburi aici (excluzând cei pe care încă îi întrețin părinții). Și dacă le au, sunt doar după un an, doi de ISS, crede-mă.
    Și ce dacă unora ne miroase a pește când plouă, și ce dacă nu ne place liquorice sau ne-a mers netul din ziua în care am încheiat contractul (pentru că am mers la firmă și am primit modemul în mână)? asta înseamnă că mințim sau că pur și simplu suntem oameni diferiți cu exeperiențe și impresii diferite?
    nu îmi place deloc această atitidine de a ”critica de dragul criticii” – fără a-mi oferi o informație inteligentă sau folositoare în acea critică.

  14. ion says:

    @Catalina eu nu mi-am spus decat parerea, nu am criticat pe nimeni…nu cred ca e cazul sa facem caz din cauza unor diferente de opinie…mi s-a parut amuzant sa spui si ca miroase a peste cand ploua si am incercat sa gasesc o explicatie logica pentru afirmatia asta :)
    cat despre internet…eu nu am facut decat sa povestesc ce mi s-a intamplat mie…nu am zis ca ce e scris in articol nu e in general adevarat ci ca mai exista si exceptii…

  15. ion says:

    cat despre Aarhus School of Business sau pe daneza Handelshøjskolen…ea face parte din Aarhus University de foarte mult timp…nu a fost incorporata de curand in schimb de la 1 ianuarie 2011 ASB s-a unit cu Facultatea de Stiinte sociale din cadrul Aarhus University formand astfel facultatea de Afaceri si Stiinte sociale.

    *As part of the academic development process at Aarhus University, the Faculty of Social Sciences and Aarhus School of Business merged on 1 January 2011 to form Business and Social Sciences.* http://www.asb.dk/en/aboutus/

  16. Che Guevara says:

    ISS este o mare porcarie de companie. A fost OK pana in urma cu 2 ani. De atunci lucrurile au luat-o razna. Nu vreau sa intru in detalii si nu vreau sa credeti ca critic pe cei care lucreaza la ISS. Fiecare isi alege drumul sau in viata, dar se poate mult mai bine decat acolo si sunt convins ca nimeni nu sta la ISS decat pana in momentul in care isi gaseste altceva mai bun de facut.

  17. catalina says:

    @Ion: nu m-am referit neapărat la tine :)

  18. @ion: nimeni nu a atacat pe nimeni, mai putin Andrei :)) chestia cu mirosul de peste mi s-a parut amuzanta asa ca am dat-o mai departe. nici eu nu imi explic, probabil de la alge si de la distanta mica fata de mare. inca ceva, mersi de clarificarea cu ASB-ul!

    @el che (me gusta numele ales): nimeni nu cred ca vrea o cariera in cleaning :))

  19. Che Guevara says:

    Este pacat ca acum este criza, in conditii normale nu s-ar fi uitat nimeni la ofertele de munca de la ISS. Din nefericire sunt multi studenti care accepta orice. Poate ca ar fi frumos ca oamenii sa se gandeasca de 2 ori inainte sa mearga la studii in strainatate. Chiar daca scolarizarea se face gratis sunt costuri destul de mari. In Romania ar fi mult mai ieftin si de-asta trebuie sa fie siguri ca au un suport material serios inainte de a pleca la studii in strainatate. In Aarhus circula o legenda despre studenti romani care si-au vandut apartamentul parintilor din Romania si au venit aici sa studieze. Dupa cateva luni s-au intors acasa si fara bani si cu scoala neterminata. Nu stiu daca e un mit urban sau realitate, insa oamenii ar trebui sa fie avertizati inainte sa faca acest pas.

  20. @Che: Am sa abordez punctul acesta de vedere la mine pe blog in cadrul articolelor Student in Danemarca. Nu de alta, dar este un subiect destul de important in luarea unei astfel de decizii :) multumesc de info!

  21. alexandra says:

    foarte bun articolul, Marius!! Ca intotdeauna, de altfel!!!
    Salutaaari de la Madriiid!!!

  22. Mirosul se explica de la fabrica de uleiuri din port. Din cauza vantului estic, cateodata este mai puternic si se simte in tot centrul orasului. Iar daca te apropii de Tangkrogen, mirosul este de alge.

    Articolul asta arata ca si localnicii o considera o problema (in daneza – folositi google translate): http://stiften.dk/aarhus/laeserne-ja-aarhus-lugter

    Un lucru bun despre Danemarca este ca pe site-urile lor (in daneza – da am invatat daneza :D) nu gasesti foarte multe discutii de genul de mai sus, pe cand pe site-urile romanesti este plin de persoane care striga cat mai tare si cauta sa arate cu degetul spre cineva. Parerea mea este ca dorinta de a se “crede destept” intrece ratiunea si orice dorinta de o conversatie amicala.

    Sa fie oare diferenta de nivel de civilizatie? Sau pur si simplu o diferenta culturala (romanii sunt mai usor aprinsi, ca italienii)? Totusi, cred ca se poate mai bine.

    Eu aleg Danemarca.

  23. Bine zis, Cristian si multumesc pentru explicatie :)

  24. CATALINA says:

    misto articol Marius!!!aaaa si bv CRISTIAN ANDREI….nu miroase a peste este doar fabrica de uleiuri din port AAK!!!

  25. My Homepage says:

    … [Trackback]…

    [...] Informations on that Topic: jacquelineblog.info/sunt-oameni-care-au-incredere-unii-in-ceilalti-master-in-danemarca-aarhus/ [...]…

Leave a Reply