Currently Reading

Mai intai au fost Raed Arafat, Legea Sanatatii si SMURD-ul.

Apoi a fost Traian Basescu.

Dupa aceea n-a mai stiut nimeni.

La ora la care scriu acest articol aflu ca luni seara au fost intre 10000 si 13000 (dupa publicatie si trust) de protestari in toata tara. A fost a patra zi de proteste. Dupa mesajele de pe pancarte mai toti cereau demisia presedintelui. Desi se gaseau ocazionalii care ar fi gasit prilej de a-si exprima alte doleante, pentru ca, nu-i asa?, pe toti ne doare.

Dar pentru ce se protesteaza de fapt? CINE protesteaza?

Se spune ca pentru a intelege un eveniment nu trebuie sa fii implicat direct, ci trebuie sa faci un pas inapoi si sa privesti din afara. Asa ca abandonez live-urile senzationale Realitatea si Antena 3, in care toata lumea loveste cu sete in toata lumea si citesc ce au de spus Reuters, CNN-ul, BBC-ul si Washington Post.  Arafat apare ca un fel de Laszlo Toekes, catalizator al unei noi revolutii.

Revolutie pentru ce?

Stiri peste stiri si editoriale peste editoriale si nimeni nu poate sa-mi raspunda la intrebare. Ce vor de fapt romanii prin prosteste? Pe Raed Arafat inapoi? El n-o sa rezolve toate lucrurile care ne dor, indiferent de cate lucruri mari a facut. Incetarea masurilor de austeritate? Ash, cum sa spun, nu prea ajungem nicaieri daca ne intindem mai mult decat ne tine punga. Demisia lui Basescu? Ah, pentru ca, nu-i asa, e plin supermarket-ul nostru politic de politicieni gloriosi, care ne vor salva de coruptie, pentru ca sunt toti eroi ai natiuni care au nevoie doar sa cada Basescu ca sa ridice tara pe un pedestal al realizarilor desavarsite.

Am un prieten care s-a aflat in mijlocul protestatarilor in urma cu doua seri. Pozele din articol sunt facute de el, dupa ce a reusit sa scape de gaze lacrimogene si confruntari dintre jandarmi si protestari, lovind unii in altii. Dupa ce toti s-au dus la somn, sau la o saorma asta a ramas in urma.

Dupa huligani insetati de adrenalina conflictului, protestari pasnici fara speranta, jurnalisti cu camere foto cu blitz si intrebari fara sfarsit, plus ratacitii carora nu le venea sa creada ce se intampla. Un haos care da nastere la teorii conspirationiste si un alt motiv de ridicol pentru OTV de a-si promova eroul babelor cu broboada si al detectivilor ratati.

Am citit oameni care se plangeau de violente si huliganism. Ah, dar nu e ca si cum ai putea sa spui “domnule presidente, va rugam frumos, dar frumos de tot sa demisionati, se poate?”. Asta in cazul care protestatarii urmaresc cu adevarat asta.

Am citit oameni care asemanau ce se intampla in Bucuresti cu Primavara Araba sau Occupy Wall-Street. … Serios?…

N-am fost acolo, asa ca n-am sa dau in ipocrizia de a spune ca stiu tot ce se intampla. Probabil ca daca as fi fost in tara m-as fi urcat intr-un tren spre Bucuresti si as fi putut sa va descriu mai bine.

Pana atunci va las cu 3 texte care ofera o viziune asupra a ce s-a intamplat acolo. Si va spun sa nu mai credeti in tot ce vedeti la televizor, sa incercati sa gasiti motivul real al violentelor si sa nu acceptati drept buna parerea nimanui pana nu verificati singuri! Se intrec multi in cursa manipularii acum.

The Guardian: Romanian’s politicians must reconnect with reality

Decat O Revista: Scrisoare din Bucuresti

Hotnews: Revolutia la care visez eu

 

Later edit: In sfarsit cineva exprima clar ce vrea de la revolutia asta:

http://totb.ro/revendicarile-tinerilor-maniosi-din-piata-unirii-cluj-napoca

 

Acelasi sentiment in...

3 Responses

  1. [...] Predescu, Diana Sofronie, Alexandra Bohan și alți bloggeri și-au păstrat cumpătul și o limită de realism. Mă bucur [...]

  2. [...] protestele de la noi, acum in ultimele zvacniri de agonie, am mai scris. La rece, calm, cat sa-mi castig o injuratura zdravana de la un comentator furios ca nu mi-am [...]

Leave a Reply