Currently Reading

Iti spui ca e unul dintre acele lucruri de care n-o sa te apuci niciodata.

Cei 10 ani ai tai s-au transformat in 14 si apoi 18 iar singurii care fumau in jur aveau aura unor nelegiuti, un fel de paria ai societatii, cum ti-i prezentau parintii. Erau inconjurati de un sentiment de neliniste tocmai ei, care credeau ca au gasit linistea. Linistea amestecandu-se in aer cu fumul de tigara, alb in noapte ca matasea din lenjeria unei mirese.

Erau cumva zbuciumati si marcati de un tatuaj pe care numai tu si cei care nu se atinsesera de tigari aveau puterea sa le vada.

Si ei erau acolo, impartind bucati  de tutun si ratacind brichete. Razand atat de tare dupa magazinul din colt, incat te intrebai la ce bun sa se mai ascunda. Ca actorii pe scena unui spectacol minunat. Intorcandu-se din pauza cu ochii aiurea si un sentiment de culpa colectiva care se transforma intr-o placere superioara. Si tie ti se parea ca or sa si-o ia toti pe copca la un moment dat.

Acelea erau credintele tale atunci.

Si aveai un diriginte, iti amintesti perfect cum, in clasa a doisprezecea a intrebat pe un glas sobru, de parca stia deja raspunsul, cati dintre voi fumeaza. Au ridicat doar doi mana si nu v-a crezut pe nici unul, desi era adevarat. S-a facut ca va crede pana la urma dar a spus ca oricum, majoritatea dintre voi o sa fumeze pana la terminarea facultatii. Si ca e o prostie.

Ai aprobat ferm si apoi te-ai uitat linistita la colega de banca. Bai, ce fericite erati voi in nevinovatia si necontaminarea voastra! Sigur voi doua veti trai mai mult invartind pe degete, in loc de tigari, suplimente naturiste.

Si apoi ai aflat ca oamenii aceia nu sunt atat de rai. Dar sunt atat de multi… Cumva toti inca rad tare, dar rasetul lor are alt ecou. Si apoi se intorc in aceeasi incapere in care esti si tu si glumesc in continuare. Despre lucruri de care tu n-ai habar, de parca au trait intr-o realitate paralela in cele cinci minute cat au fost plecati “jos, la un fum!”.

Te uiti la ea. Dezaprobator. Si ea stie. Dar cumva, stangaci inca, tine intre doua degete un bat alb pe care apoi il duce intre buze. Si il aprinde chinuindu-se, pentru ca tu inca te uiti transant, dezaprobator, asteptand sa se opreasca. Nu se opreste, doar intoarce capul in alta parte, in timp ce ochii tai inca o acuza si mintea ta nu intelege cand s-a apucat. O tigara se transforma in doua, doua se transforma in trei, iar intre timp cineva ii cere un foc. Te uiti la mana si la fața care ia bricheta, aprinde o tigara si apoi se chinuie sa inceapa o conversatie. Ea rade putin si apoi intoarce spatele. Dar se simte bine.

Tu taci. Se ofera sa-ti dea si tie o tigara. Sa te invete. Tu ai incercat mai demult. Dunhill negre, ti-au ars gatul la doua noaptea, iar el s-a uitat la tine razand impaciuitor. “Ai irosit tigara,” ti-a zis, razand. Apoi a tacut cateva clipe, inghetat in zapada si s-a uitat lung la tine” Te-ai ametit?”  ”Nu, nu simt nimic.”

Se spune ca oamenii se apuca de fumat din curiozitate sau dintr-o depresie amoroasa. Tu n-ai stiut de ce ,un an si ceva mai tarziu, primavara, dimineata, ai intrat in magazinul de langa facultate si ai cerut un pachet de tigari (stiai de care de la altii). Si o bricheta. Le-ai ascuns rapid in geanta si ai mers la cursuri cu un zambet triumfator.

Pe prima n-ai incercat-o singura. Ai fost la o prietena careia i-ai destainuit repede achizitia. A ras de tine si de cum tii tigara. Ti-a spus ca nu asa se face, dar ce mai conta?

Au mai aflat altii pe parcurs. Nici unul nu s-a uitat cu ochi buni la tine, nici chiar fumatorii. Ti-au amintit de tine din liceu. Pana la urma un pachet s-a transformat in trei. Apoi o luna de pauza, pentru ca nu-ti placea cum se adancea mirosul de tutun sub unghii si nu iesea cu nimic. Si cum se imbacsea parul, parul tau cel lung, care miroase intotdeauna a balsam si iti mangaie umerii, de parca i-ar imbratisa. Pana ai descoperit Kent Menthol. Dupa care ai descoperit ca nu-ti ajung banii. Si ca nu, nu stii sa fumezi cum trebuie.

Asa ca ai transformat toata tarasenia intr-un experiment personal. E ceva incredibil de intim in felul cum iti aprinzi tu tigara. Nu-ti place sa te vada nimeni cand focul prinde viata din varful brichetei tale albastre, nu vrei sa faci asta cu nimeni in preajma, decat daca ti-e drag. E un tabiet de noapte sau de situatie. Parintii n-au nevoie sa stie. Undeva, dupa ora 12, te ridici pe pervaz, cu genunchii aproape de piept si capul pe spate, cautand aiurea luna pe cer. Fumul se aseaza inauntru si toate gandurile rele afara. E liniste, cumplit de liniste si de bine iar noaptea vezi intotdeauna focul din varful tigarii. De o parte e camera ta, de cealalta  cerul e un acoperis  imbracat in haine de carnaval.

Ai observat, in ultimele luni ca nu te mai deranjeaza fumul din cafenele, dar inca urasti cand cineva iti sufla fumul in fata. Fum greu pentru ca altii sunt atinsi mult mai greu ca tine, temerari. Pentru ca atunci cand stingi tigara, martora a fiecarei rataciri a ta, stii ca e doar o copie falsa a actului in sine: fumul nu ajunge niciodata in plamani, ci iese intotdeauna repede afara si-l urmaresti secunde bune planand in fata ferestrei tale.

Si apoi revii la laptop si scrii. Pe fereastra larg deschisa o sa intre tantarii, iar mirosul o sa iasa afara. Si atunci revezi in gand filmele cu artistii cu buzunarele goale si tigari intre buze. Oh, da, fetito, tu fumezi cum fac artistii celebri si cum se indarjesc pustii de 13 ani, disperati sa creasca mai repede. Vezi poate reusiti toti sa puneti de-un cancer.

Dar pana una-alta esti destul de tanara incat sa ingropi o intreaga filosofie intr-un pachet de tigari.


Poza de pe sharenator.com, via Dana. :)

Acelasi sentiment in...

9 Responses

  1. Foarte bine scris! Si de citit TOT!

  2. Jacqueline says:

    Mersi fain! :)

  3. Ar trebui sa te apuci sa scrii o carte :) mi-a placut articolul…

  4. Luchian says:

    Foarte interesant modul de a scrie si modul in care dai viata amintirilor tale.
    Bravo !
    La mai multe ! (articole)

  5. Jacqueline says:

    @Marius: It’s a work in progress, ma’ friend, te anunt cum si cand apare, da? Mersi fain de comentariu, mi-a facut ziua!

    @ Luchian: Mersi fain, voi mai reveni cu articole de genul acesta, te mai astept pe blog. :)

  6. Dana says:

    Si se ataseaza urmatoarea imagine: http://www.sharenator.com/Infinite_Picdump_64/#/Im_just_trying_to_have_a_smoke-20.html care are o legatura mai mica sau mai mare cu povestea.

  7. Jacqueline says:

    Maxim! O atasez postului!

  8. SimonaB says:

    foarte fain articolul! felicitari:*

  9. Jacqueline says:

    Mersi fain de tot! :D

Leave a Reply