Ma distreaza teribil cand vad o femeie, in culmea nervilor cei mai naprasnici, ca priveste brusc inainte si incepe sa detoneze un “Bagami-as ….!”

Auch! Si acum hai sa radem.

Freud ii spune penis envy si vorbeste despre dorinta apriga a unor femei de a se fi nascut barbati. Undeva, pe la 3-5 ani, fetele realizeaza ca nu e de bine, n-au un penis si incep sa fie atasate de tati.  Si apoi isi cam petrec viata dorind sa aiba puterea (cel putin sociala) pe care o au barbatii.

De aia poate si injuratura masculina. Suna mai puternic, mai amenintator sa spui ca-ti bagi tu ceva undeva decat sa trimiti pe cineva la origini. Cumva socheaza mai tare, pentru ca, logic, e de neinteles. Asa ca unii vor sta si se vor uita confunzi iar altii vor rade cu patos, ametiti de indrazneala asta feminina care vrea sa-i anuleze superioritatea. Celelalte femei ori se vor uita oripilate (“Cum poate o femeie sa vorbeasca asa?!), ori vor aproba tacut.

Pe mine ma amuza. Pentru ca daca esti femeie, ramai femeie, cu sau fara o injuratura.

Asa ca la fiecare

“Bagami-as…” raspund de fiecare data la fel:

“Ceva ce n-ai, undeva nu poti!”

Merge cam de fiecare data. Doar o singura prietena, la cei razboinici 1.55m ai ei s-a uitat la mine lung si mi-a raspuns indarjit:

“Imprumut!”

PS: Reciproca pentru barbati se numeste castration anxiety, dar nu vorbim despre asta acum.

Sursa poza: somethingcakes.blogspot.com

Acelasi sentiment in...

• Eu nu pot sa te salvez
• Cai salbatici
• Intotdeauna, cei care nu vorbesc
• Umarul tau gol