Femei si feminisme
Cred in femeia care crede in ea.
Cred ca exista ceva incredibil in femeia care vrea sa se ridice deasupra conditiei ei, fie ea chelnerita care face facultatea la distanta, sau fata de bani gata care descopera ca exista o lume pe care banii taticului n-o pot cumpara.
Cred in femeia care are o feminitate care merge mai departe de haine, creme sau accesorii, care vine din interior si infrumuseteaza indiferent de masura rochiei.
Cred ca o privire poate bantui un barbat mai mult decat o pereche de sani si cred ca o femeie poate sa fie si buna si rea daca situatia o cere, dar ar prefera sa fie ea insasi. Cred ca o femeie care ramane fidela convingerilor ei, fara sa para ca are un bat infipt in fund, ar putea aduce o schimbare in lumea asta. Cred in femeile capabile sa se ridice de jos si care nu dau doi bani cand li se spune “scorpii.”. Cred in femeile care au luat din vremurile grele lectii de viata, in loc sa se planga.
Cred in femeile din secolul acesta care au citit si au vazut destule incat sa poata forma o opinie argumentata.
Cred in dragostea pe care o ofera ca un mod de a vindeca sotii pierduti si copii obraznici. Cred in acele femei care au iubit cu toata fiinta lor, dar fara sa-si piarda mintea complet. Pentru ca au inteles ca un barbat care este greu de iubit are nevoie de o femeie care sa-l tina pe picioare si nu una care sa-i cada in genunchi marturisindu-i iubirea, dar nefiind in stare sa faca nimic pentru el.
Cred in femeia care-si asuma provocarea de a face copii si apoi merge pana la capatul lumii pentru a-i creste.
Cred in femeia care-si considera trupul un templu si il pretuieste. Cred in femeia care, atunci cand ocazia o cere, stie sa-si imbrace corpul, dar nu face un scop din asta, pentru ca ar risca sa putrezeasca pe dinauntru.
Cred in femeia care invata ceva din orice greseala.
Cred in femeia care vede in sex un mod de a se exprima si un sentiment, iar nu o datorie, o conditie sociala sau o rusine.
Cred in femeia care are mintea sa paraseasca atunci cand e tratata rau si care nu lasa pe nimeni sa-i doboare visurile. Cred in femeia care gandeste de doua ori inainte sa vorbeasca si daca nu o face, are demnitatea sa-si ceara scuze.
Cred in femeia care nu-si petrece timpul incercand sa fie perfecta.
Cred in femeia care are un crez, fie acest crez Dumnezeu sau salvarea animalelor pe cale de disparitie.
Cred in femeile care apreciaza alte femei.
Asa ca acesta este “La multi ani”-ul meu. Pentru voi, femeile care cititi acest blog, pentru mama mea, care m-a crescut destul de bine incat sa ma cititi voi 
, pentru prietenele pe care le sun la 12 noaptea si raspund de fiecare data.
Sa fiti fericite! Din suflet pentru alte suflete.
Picturi de Jack Vettriano.
Almodovar deschide scena din Imbratisari Frante cu un episod de dragoste pe fuga. Ea, blonda, fierbinte, se lasa tachinata, dezbracata usor de un domn scriitor, orb, de doua ori mai in varsta decat ea. In secventa urmatoarea canapeaua se misca inainte si inapoi iar ei gem in ritm, pe rand.
Dupa episodul de amor spontan, ea se ridica brusc si intreaba unde e baia.
El isi incheie pantalonii si raspunde la usa.
Sfarsit.
Si noi ne intoarcem in fotolii, incercand sa ne dam seama care e scopul dragostei si cum si pe cine iubim diseara. Cu mintea confuza, exemple proaste si sfaturi fara sens de la cei mai in varsta decat noi. Bun venit la Relatiile secolului 21.
Pana acum am intalnit doar doua sau trei cupluri fericite, in sensul acela de implinire deplina. Restul mimau fericirea mai ceva ca Charlie Chaplin in filmele care i-au adus succesul. El ii declara iubirea pe fata, dar mai umbla prin paturi straine din cand in cand, ea se declara implinita, dar ii lipseau prea multe. Noroc cu fardurile branduite si bratarile care fac zgomot. S-ar putea scrie romane intregi despre metodele in care cuplurile falseaza fericirea. Dar stai, s-au scris deja.
Vezi o anumita disperare in ochii celor tineri. Toata lumea vrea pe cineva. Doar ca ti se spune in fata sa nu confuzi dorinta cu eternitatea. Cineva care sa te stranga in brate, dar da-ti hainele jos intai. Cineva care sa asculte ce te doare, atata timp cat soptesti.
Iubeste-ma, dar nu te indragosti de mine.
Nu ma hotarasc daca e influenta Sex And The City sau pur si simplu emanciparea sexuala, dar toata lumea are/cauta friends with benefits. Daca disponibilitatea emotionala e mai scazuta merge si un fuck buddy. Doar sa nu aflu nimeni ca e Secret Discret. Ma rog, sa stie lumea ca ai asa ceva, dar lasa ca e bun misterul, sa nu se stie cine e.
Hollywood-ul traieste in paturile noastre, monser!
In rest se incearca de pe toate fronturile. Ei i-a spus mama ca daca e fata desteapta suceste mintile unuia si e fericita. Sau ca sa citez o prietena draga “nu le pasa pe cine aduc in pat. Atata timp cat unul dintre ei ma duce si la altar.”
De cealalta parte…
Lui i-au spus prietenii ca “nu se merita.” Ca daca e tanar, apoi sexul conteaza, relatiile si complicatiile vin mai tarziu. Sapte oameni si sapte beri la o masa. El, cromozom Y in verva, se intinde peste berea mea sa-i spuna altuia “Girlfriend? Why would you want a girlfriend in Erasmus, are you crazy?”
Dar in lupta dintre sexe nu castiga nimeni. “Prea multa fraternizare cu inamicul.”
Multi se iubesc pe fuga. Intre doua petreceri, intre doua pariuri, intre mai multe nevoi si un sange care clocoteste. Apropierea e atat de pasagera incat “relatie” e un cuvant cu ecou de lacat si zvacniri nervoase. Altii tanjesc sa se iubeasca cu pasiune, lumanari parfumate si juraminte. Sa declare lumii intregi ca si-au gasit implinirea, ca peste cativa ani (unii chiar si anul asta) vor merge la altar si au ales deja numele si nasii copiilor. Relatii adevarate, menite sa dureze, asta in cazul in care respectivii s-au gandit si la cine va plati facturile si randul cui e sa spele vasele. Sa fim cinstiti cu idealismul zic.
In statia de metrou ea e prinsa intre el si perete. El cu mainile fara liniste o saruta de parca si-ar da ultima suflare intre buzele ei. Ea isi retrage capul putin, respira, apoi isi infasoara bratele in jurul lui si il saruta cu si mai mult foc pentru urmatoarele minute. Cand se opreste din nou, ochii ei ard si inteleg, din putina poloneza pe care o stiu, urmatoarele “Esti al meu.”
Nimeni nu vrea sa fie singur.
Sursa foto: kaorunokimi.kobay.org
“Ce curve, dom’le!”
Se inflama de naduf un commentator pe Youtube. La un videoclip in care niste domnisoare in costume de baie si sacouri dansau desantat pe un birou, aruncand documente in stanga si in dreapta si alunecand lasciv pe mobile.
Da, chiar asa, ce curve, domnule!
Ma intreb insa daca ai spus asta cu mana in pantaloni sau pe butonul de Repeat.
Cred ca ai suferit mult. Sa vezi denigrate femeile in asa hal, la televizor. Saracele fete cum isi onduleaza ele soldurile pentru banii de chirie. Ei, hai, cum saracele? Dezmatatele alea care isi agita sanii si strica mintea fetelor, in timpul in care ele ar trebui sa-si faca temele. Ah, cum te-a durut! De parca ele si nu tu ar trebui sa o educe pe fiica-ta!
Curvele alea pe care le are orice telespectator (in imaginatie) timp de cele 3 minute ale melodiei. Ele, ele sunt vinovate de toate lucrurile la care te poti gandi in secunda asta, inclusiv de orgasmul ala.
Dragul meu, sa numesti o femeie curva spune destule lucruri despre tine. Primul dintre ele ar fi ca n-ai cunoscut prea multe femei tu insuti si al doilea ca nu prea te-a invatat multe mama ta. Cuvantul asta l-ai inventat tu si o gloata de femei prea zeloase, ca sa va simtiti superiori intr-o privinta cand nu va evidentiati prin nici una.
E si mai amuzant cand femeile se incapataneaza sa se numeasca asa una pe alta. Intotdeauna cu o sclipire malefica de ura in ochi care le urateste teribil; curva e intotdeauna aia care le-a suflat barbatul, care arata mai bine, sau care e mai populara. Ele, toate celelalte, sunt sfinte.
Si, dragul meu sfant, care are permisiunea sa si-o traga liber cu toate, capatand aura de “Don Juan”, nu cred ca iti vine bine sa o numesti asa nici macar atunci cand o platesti. Pentru ca pana la urma femeia aceea te-a adus pe niste culmi care te-au scos pentru cateva minute din mizeria durerilor tale zilnice. Pentru ca ai cautat in ea ceva ce stiai ca nu ai cum sa gasesti in alta parte: posibilitatea de a uita de tine.
Dar apoi ai aruncat niste bani si o denumire si te-ai simtit glorios.
Dar e vinovata, dom’le: chiar si daca nu s-a dezbracat pentru tine, a aparut la televizor, daruind altor mii o bucata din pielea ei. De parca daca tu si alte milioane ca tine n-ar fi avut nevoie ca ea sa apara acolo, s-ar fi dus de capul ei. De parca daca nu ai fi violat butonul de replay pe Youtube le-ar fi chemat careva sa danseze acolo in primul rand.
E curva daca danseaza cu patima intr-un videoclip si daca a mai daruit si altora inaintea ta fericirea. Pentru ca, evident, un dans si o bucata de piele rupta constituie toate lucrurile care o definesc.
Dar, hai, fii atotputernic, agata-le niste denumiri de gat, mmm ce drept esti tu! Pe mine m-ai cucerit deja, sunt absolut fascinata de cum imparti tu binele si raul si cum le pui la zid pe desfranatele alea!
Ai vreo problema cu ele, pune mana si te educa intai pe tine, apoi pe ele si abia apoi deschide gura.
Ramane stabilit, da?
Sursa foto: weheartit.com
(prima parte aici )
Si ma rog, de unde au pornit ideile astea? O anume X a avut un sef care discrimina femeile mai ceva ca in tarile arabe, sau un iubit care ii pusese atat de multe coarne incat se transformase intr-un cerb mutant, sau un coleg de la facultate ce vorbea despre femei folosind un vocabular care, din punct de vedere vizual, nu putea fi asemanat decat cu un santier de la marginea orasului.
Analizati, va rog, conjunctiile din fraza. Nu spun “si”, ci “sau”. Nu poti sa intalnesti mereu acelasi tip de barbat. Cred si sper ca toate am cunoscut macar o data un barbat care ne-a inspirat, sau care ne-a iubit sau care ne-a amuzat teribil la o cafea in pauza dintre cursuri.
Nu sunt atat de naiva incat sa spun ca feminismul e ceva arhaic, ca nu isi mai are loc in societatea noastra. Ar fi infantil si nejustificat, dat fiind ca dovezi la capitolul asta nu lipsesc. Citeam acum cateva saptamani un articol in ziarul meu preferat despre un anume ministru englez, David Willets, care si-a dat drumul la plisc si a spus cu voce tare si plin de incredere in parlament ca piata de joburi este dificila pentru ca din ce in ce mai multe femei fac competitie. In fond, ca femeile nu mai stau acasa si ca merg la universitate si apoi muncesc si in consecinta, barbatii capabili isi mai gasesc cu greu un loc de munca.
Virginia Woolf probabil s-a rasucit in mormant de doua ori.
Sa auzi un ministru facand o asemenea afirmatie, pe fondul unei piete in care femeile se confrunta cu mai multe probleme ca niciodata(plata inca nu este egala, iar daca iti trece prin cap sa mai faci si un copil poti sa arunci prosopul deja, ca slujba aia nu te mai asteapta!) atunci ajungem la concluzia ca feminismul este inca relevant.
Dar ce fel de feminism este relevant in zilele noastre? Nu cred ca renuntand la acele mici detalii care ne fac femei se poate trai mai bine intr-o “lume a barbatilor”. Sa aruncam cu venin in stanga si in dreapta blamand barbatii, nu am face altceva decat sa confirmam stereotipuri de genul “asa-s femeile, rele!”. Am putea insa sa incepem prin a zice “nu sunt barbat”, pentru ca NU ESTI. Fizic, psihologic, emotional nu esti. Si nu ai nevoie sa fii.
Problema se poate compara cu alcoolismul. Primul pas catre vindecare este sa recunosti ca esti alcoolic si apoi incepi procesul de dezintoxicare. Cam asa e si cu feminismul rastalmacit al zilelor noastre; te uiti in oglinda si spui tare si raspicat “nu sunt barbat”, sau daca nu vrei sa incepi cu o negatie, spune “sunt femeie”. Abia apoi poti sa vezi care sunt dificultatile si unde sunt parghiile pentru a le depasi. Poate ca deocamdata nu suntem egale in drepturi, dar trebuie sa incercam prin orice mijloace posibile sa ne apropiem de egalitate. Feminismul de secolul XXI nu se distinge prin fapte socante sau scandaloase, ci prin dinamismul sau. Fiti active, fetelor!
Va las, stimabila amica Jacqueline si dragi cititoare/cititori, cu un citat al mult indragitei Virginia Woolf(ce mi-a fost vecina post-mortem un an de zile, cand locuiam la camin in Fitzroy Square) in care vorbeste despre o atitudine pozitiva a barbatilor:
“They can because they think they can”.
(guest post scris de Roberta Radu)
Sursa poze: weheartit.com
(Guest Post scris de talentata mea prietena Roberta Radu)
M-am decis sa nu ma marit pana la 30 de ani.
Asta inseamna ca mai am aproximativ 8 ani in care pot sa fac ce vreau eu, fara sa ma gandesc daca mi-am atins toate telurile, daca viata mea e unde vreau sa fie si fara grija copiilor, sotului si, evident, fara conversatii tip “ce ai mai gatit in ultima vreme?”. Am ajuns insa la concluzia ca in Romania post-comunista (si cand zic post, ma gandesc ca au trecut 22 de ani si ar fi cazul sa nu ne mai identificam ca fiind un rezultat direct al revolutiei) sa strigi in voce tare ca:Nu, draga, nu vrei sa te mariti la 23 de ani, sau mai “rau”, nu vrei sa te asociezi cu baieti pana nu devin barbati e deja o tragedie.
“Dar ce o sa faci cu viata ta?” Cred ca voi invata, voi munci de dimineata pana seara pentru ca la momentul respectiv ma va implini la fel de mult cum ma implineste acum o stire buna intr-un ziar englezesc, voi calatori si uneori ma voi bucura de fauna masculina autohtona. Ultima insa, cu masura. Ce-i mult, strica.
O sa spuna ca sunt feminista si primul care o sa fie de acord este tata, dar nu are sens sa-i disput parerea. Viata e prea scurta pentru etichete sau pentru a le contracara. Mai bine sa le ignori. Si in fond, ce mai inseamna feminismul astazi? Daca feminism inseamna sa porti haine masculine si sa refuzi sa te epilezi pentru ca e un vestigiu al unei societati patriarhale, care condamna femeia la suplicii de genul acesta de dragul frumusetii si feminitatii, atunci va rog sa nu ma catalogati drept feminista. Port tocuri si rochii diafane. Am o obsesia inexplicabila pentru estetica vestimentara si tot ceea ce se poate considera feminin si atractiv din punct de vedere vizual(mai putin culoarea roz, o gasesc dezgustatoare). Daca ar fi sa aleg o imagine care sa imi descrie personalitatea, ar fi probabil o femeie(clar!) incaltata cu niste tocuri monstruos de inalte citind un ziar(si nu, nu vorbesc de presa de scandal sau tabloide!) sau o carte serioasa. As adauga cu o tigare in mana, dar incerc sa ma las.
Daca feministele urasc toti barbatii in mod inechivoc si fara drept de apel, va anunt ca nu subscriu. Si da, apropiatii vor spune ca adesea proclam “toti barbatii sunt niste porci”, dar cine mai spune lucruri de genul asta si le mai si crede?
Nu. Nu toti barbatii sunt niste porci. Unii sunt, intr-adevar, dar sa nu generalizam. Iubesc barbatii. Iubesc barbatii atat de mult incat adesea ma abtin de la ei, intr-o maniera pur feminina, cam la fel ca ciocolata. E atat de buna incat nu abuzezi, de teama sa nu te obisnuiesti cu gustul si sa devina ceva cotidian. Un barbat trebuie “gustat” rar, dar “savurat” din plin, in special unul bun. Un asemenea barbat se mandreste cu abilitatile tale de femeie din mileniul III si se desfata din farmecul fragilitatilor fizice si psihologice ce te caracterizeaza de pe vremea Evei. Despre astfel de barbati ar trebui sa discutam, nu despre exemplarele mai putin inzestrate care au ajuns exponenti ai rasei masculine datorita unor tendinte feministe cu nota extremista.
(sfarsitul primei parti. Va garantez un final la fel de savuros. )
Sursa foto: weheartit.com
Nu ma pot hotari daca e un tribut adus frumusetii sau o dovada de snobism.
Cu vreo 7 ani in urma, in vremuri in care criza nu era nici macar o previziune sumbra, a fost realizata cea mai scumpa reclama.
Coco Chanel, cu ochii ei negri si pretentia de a revolutiona, ar fi fost mandra sa vada ce a reusit sa faca a ei casa de moda: sa surprinda milioane de oameni in admiratie si sa cultive si mai adanc pasiunea pentru moda in spiritele celor deja dependenti.
Casa Chanel se mandreste cu cea mai scumpa reclama din toate timpurile: 33 milioane de dolari pentru 2 minute de gratie.
Inspirat de filmul Moulin Rouge si avand-o ca protagonista pe Nicole Kidman, mini-filmul prezinta povestea de dragoste dintre un scriitor chipes (cum altfel?) si o stea de cinema. Imaginile sunt grandiose, luminile te fac prizonierul unei lumi fantastice iar Nicole Kidman arata divin. Prin urmare isi merita cele 3 milioane de dolari castigate.
Reclama este, in aparenta, pentru legendarul parfum Chanel No. 5, si in esenta, pentru feminitate, in cea mai pura forma a ei.
Doar ca… tine fascinatia loc de ratiune?
Later edit: Link-ul filmuletului, pana la solutionarea problemelor cu Embed-ul. http://youtu.be/yTO4FHf8MBs
Sursa poza: theinspirationroom.com
(in completarea articolului Cum iubeste un barbat )
O femeie iubeste des, dar de putine ori pana la capat.
O femeie iubeste intai cum o invata cartile si apoi cum ii arata primul ei iubit. O femeie iubeste cu emotia basmelor pe care le stie pe de rost si se asteapta la aceleasi finaluri fericite. Il cauta tot timpul, in toate imprejurarile, costumele, tricourile si pantalonii care trec pe langa ea.
O femeie iubeste privirile barbatilor din drumul ei. In spiritul asta au crescut-o femeile din familie si i-au cumparat pantofi si farduri noi. Iar ea stie daca il place de cum intra in incapere, din felul cum se aseaza la masa si cum ii vorbeste chelnerului. Si atunci are tactici si strategii de seductie ce rezida in parfumuri cu nume frantuzesti si rochii care cifreaza corect intensitatea emotiei.
Pentru ca o femeie e capabila sa iubeasca fara nici o legatura cu realitatea. In mintea ei se fac zilnic zeci de filme de dragoste de care barbatii din jur n-au niciodata habar.
In spiritul lor se incapataneaza sa creada ca ea si doar ea poate fi salvatoarea celui pe care-l iubeste. Daca e misogin, ea o sa-l dezvete, daca e ipocrit, ea o sa-l vindece, daca e baiat rau o sa se aseze la casa lui cu ea. Uneori ii reuseste. De cele mai multe ori insa, doar in filme.
Dar… dupa ce Fetii – Frumosi se transforma in realitati cinice si ele se schimba. In asa – zisele fete rele. De aceea unele iubesc fara limite si fara rezerve. Purtand adanc in piele cicatrici pe care nu le arata, se daruiesc fara sa daruiasca si isi fac propriile reguli. Isi iubesc tigara de dupa mai mult decat noaptea petrecuta cu el si se felicita ca nu au nevoie de un “Ramas bun”. Si promit sa iubeasca doar cu masura. De parca le-ar reusi…
Uneori iubesc alte femei. Pentru ca au credinta ca nimeni in lumea asta n-o sa le inteleaga pe deplin decat alte femei. Si, probabil, au dreptate.
Cand iubeste, o femeie are curajul sa-si dea jos rochia si sa uite de diformitati aparente. Cand iubeste, groaza intimitatii dispare. „Stinge lumina!” dispare. Frica de a atinge intr-un anume fel dispare. Atunci stie numarul de nasturi de la camasa lui si ritmul in care sa-i deschida. Si, la sfarsit, se imbraca in aceeasi camasa, marca a posesiei si fericirii.
Pe el il vrea atotcunoscator al unor universuri pe care ea nu le-a cunoscut inca: s-o invete un milion de lucruri de care ea n-a auzit niciodata. Il vrea zeu al lumii ei marunte, dar muritor de rand in bratele ei calde. Si se vrea deasupra tuturor celor pe care el le-a iubit inainte. Neaparat.
Uneori chiar iubeste. Cu atata daruire incat te intrebi de unde mai are dragoste. Cu atat patos incat nu mai stie care suflet e al ei si care e al lui. Cu atata intensitate incat filmele de dragoste sunt replici ieftine la care n-o sa mai apeleze niciodata. Atunci nu mai are limite si nu sunt lucruri de care sa nu fie in stare, fie ele miracole sau pacate capitale.Si mai presus de toate, face din iubire un alt fel de arta de a trai. Din pricina caruia ni se pare ca exista fericire.
Dar cum sa cuprinzi in cuvinte cum iubeste o femeie?
Sursa poze: weheartit.com
Lenjerie.
Cuvant magic in esenta lui; nimeni nu se gandeste la barbati cand vorbeste de desuuri. Prima imagine care iti defileaza involuntar prin fata ochilor este cea a unui fotomodel acoperit partial de lenjerie neagra, cu parul in vant si buze pline.
Nu toate femeile arata ca in reclamele cu Eva Longoria. Dar, cu lenjeria potrivita, fiecare se poate simti asa. Pentru ca este un motiv pentru care unele femei, dintre cele pe care le intalnesti zilnic, iti zambesc intr-un anume fel si altele… deloc. Exista un motiv pentru care, desi poate sunt departe de masurile din reviste, degaja o feminitate numai a lor.
Se spune ca fericirea vine din interior, dar tind sa cred ca sex-appeal-ul are legatura cu parfumul, muzica din casti si.. lenjeria.
Lenjerie sexy spun. Corsete, costume, stockings and all the like. 
Ladies, de unde ni le procuram?
De ce? Pentru ca dantele, brocart sau piele neagra spun destule in sine, dar si mai multe pe un trup de femeie. Site-ul are cate ceva pentru fiecare dintre noi, de la corsete, la baby-dolls si accesorii. Si daca nu gasesti ce-ti doresti, din prima – slabe sanse! – poti reveni intotdeauna la ultimele noutati. Dar modelele (si fotomodelele) au tot ce le trebuie sa te convinga.
Pentru ca lenjeria potrivita este ca a doua piele, doar ca mai sexy. Iti influenteaza starea de spirit si te face un personaj in povestea pe care o scrii tu. Nu pentru ca asa suna bine in reclamele de la televizor, ci pentru ca adopti atitudinea potrivita.
Mie imi plac baby-doll-urile. Tu ce alegi?
Pentru ca acelea se gasesc doar pe podiumuri, punct. Orice ti-ar spune Snoop Dogg sau Pharell nu se aplica si pentru tine.
So let’s set some rules:
1. Felicitarile mele pentru toate femeile care reusesc sa fie in centrul atentiei doar prin simpla lor prezenta. Dar daca acest lucru se intampla doar din cauza faptului ca hainele tale acopera doar 20% din toate bogatiile atunci o sa-i pierzi in momentul in care urmatoarea ca tine intra pe usa. Si o sa intre, te asigure.
Regula numarul 1, deci? Acopera-te. Si de preferat nu in roz bombon.
2. Nu deschide gura daca nu ai ceva de spus. Stiu ca pare interesant sa te exprimi, dar nu prea le ai cu glumele si timpul petrecut in fata oglinzii n-a mai lasat loc si de vreo documentare prealabila. Si cel pe care vrei sa-l agati nu prea da doi bani pe ce ai tu de spus, ca nu pentru asta l-ai ales.
3. Nu-ti trimite poza pentru Fata de la pagina 5. N-o sa te faca celebra, ci doar ridicola iar o mana de barbati de varsta a doua si cu burta o sa aiba vise erotice cu tine.
4. Clica ta de fete face galagie prea multa. In ochii celorlalti nu sunteti niste dive, ci o turma nestavilita care miroase prea tare a parfum. Care se agita, o sursa de amuzament de care se rade si despre care se gandeste un singur lucru. Concluzia? Nu iesi in fata doar pentru ca tu crezi ca “da bine”.
5. Vezi adevarul: nu esti o “bad girl”. Ci doar o”senzatie de moment.” Si ce-o sa te faci cand o sa-ti expire cele cinci minute de glorie? Nu esti regina nimanui, ci doar un pion.
6.Adu-ti aminte cine esti. Si nu te cheama Beyonce sau Shakira, arunca o privire in buletin si adu-ti aminte de visurile tale dinainte de a invata cum se foloseste dermatograful. De cine visai sa fii inainte sa urci pe tocurile alea pe care te-ai chinuit un an sa inveti sa mergi. De ce prieteni aveai dinainte sa mergi in club. De cine esti atunci cand nu ai haine sau machiaj care sa te ascunda de tine.
Pe acea femeie mi-ar placea sa o cunosc.
PS: Pentru cei care tin cu tot dinadinsul sa se ‘nerveze, se numeste sarcasm. Punct.
Nici nu-i de mirare ca femeile de pe plaiurile mioritice au mintea atat ingusta. Uitati-va doar pe unde isi plimba ochii.
Part 1. Publicatii online.
De departe cele mai periculoase, pentru ca sunt de total de capul lor si orice femeie cu exces de hormoni isi poate spune o parere pe care alte 100, la fel de batute in cap, o adopta. De multe ori o clica de femei care faceau bisericute galagioase in liceu sau care, dimpotriva, au adunat destule frustrari in aceasta perioada, fiind lasate mereu in urma si acum au impresia ca au depasit momentul si ca au ajuns“formatoare de opinii.”
Balariile de aici tin de obicei de sfaturi in dragoste. E incredibil cat pot sti femeile aste despre problemele afective dintre Maricica si Gigel, cum sa-ti cresti copilul sau cum sa “faci un barbat sa-ti fie fidel doar tie.” Ma fascineaza vastele lor cunostinte in psihologie, sociologie si jurnalism. Mai ales jurnalism, sunt maxim de informate si au chiar o vocatie care ma face atat de geloasa…
Si apoi feshan si “ingrijire”. Probabil domeniul unde imi iau cel mai tare foc. Caut ingrijire de ten mixt si dau peste cate o inteleapta care imi explica ca de fapt pielea mea are multe probleme, pentru care practic ar trebui sa intru in spital inainte sa ma gandesc macar sa-mi iau vreo crema.
Nu, multumesc.
2. Forumurile de femei
Oh, dar vai! Un fel de for de adunare a femeilor in cele mai disperate conditii: femei singure, femei frustrate, femei nefericite. Femei, femei, femei. Fara pic de feminitate, pentru ca pe ele intotdeauna le doare ceva si este musai sa stie tot poporu’. Un fel de grupare ad-hoc cu preocuparea principala de a spala rufele in public.
Fiecare e atotcunoscatoare in felul ei si deseori se intampla ca doua atotcunoscatoare sa cunoasca diferit. Cat fights online are in no way more graceful than those in real life.
Cele mai urate sunt advertorialele pe jumatate. Ca orice reprezentata a genului feminin, sa citesti despre cosmetice in versiunile de pe forumuri te vindeca de orice initiative. Prefer cu toata inima reclamele incarcate de briz-brizuri de la Maybelline in locul masacrarii in piata publica a oricarui produs existent. Fie el ruj, blush sau alte asemenea minuni de imi golesc buzunarele.
Sunt femeie, am scuza. Nu, sa nu aud de exagerari feminine. Am zis!
3. Reviste.
De obicei dau fail in caz de disperare acuta. Adica atunci cand au epuizat chiar toate subiectele si trebuie sa le invarta pe cele pe care le aud si pe partea rusinoasa ca sa nu se prinda audienta. Citesti astfel despre metode de a-ti mentine relatia(sa-ti filmezi pisica si dupa sa te uiti cu partenerul la nazbatiile ei. Da, se intampla. Cosmopolitan old fail), ai interviu cu o “femeie realizata” care a mai spus aceleasi lucru in alte 5 publicatii si citesti acelasi editorial ca anul trecut pe vremea asta.
Imi aduc aminte de bad ol’ times alaturi de Cool Girl si Bravo Girl. IQ-ul meu nu era solicitat mai deloc in lecturarea acestor texte pentru ca nu ma sfatuiau decat cum sa flirtez si sa ma imbrac cool. Si sa zambesc toata ziua ca asa o sa ma placa toata lumea si am sa fiu eu smechera. Ah, si sa nu uit, “sa ma combin” cu tipi faini ca asa e pe trend. Mai trist era cand citeam sex advices…
Drag Ministru al Educatiei, cand introduci educatia sexuala in licee? Multumesc frumos anticipat.
Ca sunt si cazuri bune astea stiu. Nu e nevoie sa le spun pentru ca se deosebesc din toate si au raftul lor aparte la chioscurile lor din statie. Iar in online sunt discrete si-ti fac o invitatie frumoasa. Despre forumuri insa… Ma rog.
Cum ziceam. Free your mind. I know you want to. 
Protected Content
JacquelineBlog.info by Diana Sofronie is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.
Recent Comments