Author Archive
Trailer eveniment
Se intampla in fiecare an la Iasi un eveniment un pic diferit de toate celelalte. Un eveniment care aduna la un loc alt fel de oameni pentru o cauza nobila. O seara dintr-o alta epoca, menita sa te scoata din cotidian si sa-ti arate care erau cochetariile si ce insemna eleganta acum trei secole.
Mes dames et Mon Chers, va invit la bal!
Minunatul Bal de la Castel de fapt, aflat deja la a doua editie. Iar la prima s-a vorbit tare frumos despre el. 
Balul, organizat de Fundatia Serviciilor Sociale Bethany impreuna cu Hotel Restaurant La Castel si Agentia The Gathering (in care am eu incredere deplina ca organizeaza evenimente faine de tot), va asteapta pe toti pe 30 mai 2013, incepand cu ora 19:00. O sa fie, cum se zice, un eveniment cu lume buna si generoasa, pentru ca scopul final e unul caritabil.
Amfitrionii evenimentului vor fi Irina PĂCURARIU şi Adrian PĂDURARU care şi şi-au oferit sprijinul pro-bono în organizarea Balului de La Castel. Programul serii, mi se spune, “împleteşte cu graţie talentul, eleganţa şi generozitatea.” Artişti ai Operei Naţionale Române vor interpreta momente de balet iar tineri interpreţi de muzică clasică vor încânta invitaţii cu acorduri de pian şi vioară. Participanţii vor fi invitaţi pe ringul de dans cu acorduri din repertoriul franţuzesc al sfârşitului de secol XIX.
Un moment mult aşteptat în cadrul serii de bal este licitaţia de artă. Cei prezenţi vor putea licita spre a-şi completa colecţiile personale cu tablouri aparţinand unor pictori ieşeni apreciaţi la nivel naţional, dar şi peste hotare: Felix Aftene, Constantin Baciu, Constantin Tofan, Daniela Grapă, Dragoş Pătraşcu şi Zamfira Bârzu. De asemenea, o serie de obiecte de colecţie vor face obiectul unei licitaţii mai puţin obişnuite: all pay auction.
Oaspeţii se vor bucura pe tot parcursul evenimentului de o cină festivă cu cele mai fine delicii culinare, preparată de cei mai iscusiţi bucătari ai Hotelului Restaurant La Castel.
Participarea la Balul de La Castel se face pe baza unei invitaţii de 500 de lei, valabilă pentru două persoane. Scopul final al evenimentului este unul caritabil, acela de a sprijini cei 30 de copii cu dizabilităţi asistaţi de Fundaţia Bethany.
Ei, acum spuneti, Monseri, ca nu-i asta cel mai dichisit eveniment din Targul Iesilor!
Pentru rezervări invitaţii şi mai multe informaţii despre eveniment, puteti contacta organizatorii la sediul Fundaţiei Serviciilor Sociale Bethany – biroul zonal Iaşi, str. Varianta Uzinei nr. 1 sau la telefon/ fax 0232-278535, persoana de contact Georgiana Vieru, coordonator eveniment, email: georgiana.vieru@bethany.ro, telefon 0766 680246, iar mai multe veti gasi pe site-ul lor.
Va urez, dragilor, sa va luati portia de Belle Epoque si sa-mi povestiti si mie cum ati dantuit.
Sursa poza: weheartit.com
Toate femeile dinaintea mea au distrus deja toate lucrurile pe care voiam sa le protejez. Acolo, in pielea lor si cuvintele aruncate in palma sufletului tau flamand, se adapostesc ruinele a tot ceea ce as fi putut fi eu.
Fantomele lor se plimba pe coridoarele unde te tin de mana, sunt pe peretii camerei pe o care o impartim si in toate temerile tale care pe care le arunci in paharul de alcool care nu pare niciodata plin. Parfumurile lor planeaza in distanta dintre buzele noastre si te fac sa ma vrei doar pe jumatate.
Toate femeile dinaintea mea ti-au stirbit orice incredere in dragoste. Nu e nimic din ce am eu de oferit in care sa crezi. Nu mai ramane nimic din stradania mea de a te iubi, nimic din mitul meu pe care ele sa nu-l fi daramat inainte. Nu-mi mai ramane nimic de ingrijit din sufletul tau pentru ca s-au imbulzit toate acolo, furand bucata cu bucata ce credeam ca, de drept mi s-ar fi cuvenit mie. Si m-au lasat singura langa umbra barbatului care ai fi putut fi.
Si eu… mi-am scos armele prea tarziu, te-am cunoscut in vremea in care tu erai decis sa nu mai cunosti pe nimeni. Sa iei din fiecare femeie noua doar imaginea lasata pe retina de curba sanului. Doar mirosul pielii transpirate de atata dorinta neimplinita. Doar privirea pierduta in distanta pana la ochii tai ziditi de pleoape vesnic cazute. Femei care n-or sa apuce vreodata sa te vada dimineata, pentru ca si-au tarat pantofii afara in miez de noapte, cand tu te-ai intors cu spatele.
Nu esti usor de iubit. Cuvintele tale resping aproape violent orice incercare de a-mi face casa in sufletul acela impins el insusi la limita suportabilitatii. Femeile alea, vipere frumoase, descoperite prea tarziu, te-au inveninat dincolo de vindecare. Si le-am urat si m-am luptat cu toate, dar cu arme prea subrede, fara vreun plan, doar cu avantul prostesc si feminin de a te salva. Si n-am realizat ca oricand, cu sau fara voia mea, as putea fi una dintre ele.
Toate femeile dinaintea mea te-au transformat prematur intr-un barbat cu prea multi ani pentru anii lui. Ti-au daruit adrenalina si ti-au furat noptile de somn si zilele de calm. Ti-au impaienjenit ochii si ti-au nimicit inima. Ele mi-au ascultat muzica, mi-au sarutat iubitul, mi-au trait amintirile. M-au facut sa ma simt ca m-am nascut prea tarziu pentru cineva ca tine, pentru toti barbatii pe umerii carora s-au oprit palmele mele insetate.
Toate femeile dinaintea mea s-au dedat altor pacate prea devreme ca sa-si mai aduca aminte in totalitate numele tau si ce insemna intr-o perioada. Si eu am ramas cu greutatea greselilor lor si regretelor tale, prinsa in vartejul asta sentimental din care nimeni nu iese neatins. Sa-ti ascult povestile si sa ma intreb daca o sa fiu si eu una. Sa ma razvratesc in tacere, pentru ca m-as fi luptat cu morile de vant oricum.
Dar… inainte sa fiu si eu, pentru cea care va insemna inceputul si sfarsitul, parte din toate femeile dinaintea ei, ar vrea sa stie ca eu mi-am dorit pe cineva care sa te salveze.
Chiar daca n-am fost eu.
Sursa poza: tumblr.com
Daca tot imi propun eu sa va tin la curent cu lucruri si evenimente bune (ba chiar si oameni buni in ceea ce fac), vin azi la voi, cam pe ultima suta de metri ce-i drept, cu un eveniment fain de tot.
Va povesteam eu mai demult ca unul dintre crezurile mele este ca oamenii tineri sunt cei care pot schimba lucrurile in bine intr-o societate. Astazi vin si cu un exemplu concret: „Speranţă pentru educaţie” este un eveniment caritabil organizat de Value Team, o echipă de 18 masteranzi ai Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, în colaborare cu Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany şi cu sprijinul Rotaract Iaşi 2000. Banii obţinuţi din vânzarea biletelor vor fi alocaţi renovării şcolii din Liteni, comuna Belceşti, judeţul Iaşi, unde 450 de copii învaţă în condiţii greu de imaginat pentru secolul 21.
Evenimentul are loc maine, pe data de 16 mai 2013, ora 19, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”. Sub sloganul „Muzică aleasă pentru inimi deschise”, publicul se va bucura de vocea sopranei Felicia Filip, de cântecele corului Cantores Amicitiae şi de interpretarea unor piese la instrumente simfonice a Cvartetului Symphonis. Prezentatorul evenimentului este regizorul şi maestrul Cristian Mihăilescu.
Biletele pentru eveniment sunt puse în vânzare la preţul de 45, respectiv 65 de lei. Acestea pot fi achiziţionate în exclusivitate din Librăriile Cărtureşti Palas Mall şi Cărtureşti Iulius Mall, dar informatii complete gasiti pe site-ul evenimentului si pe pagina de Facebook.
Mie evenimentul acesta mi se pare o dubla sansa de a face ceva pentru voi: in primul rand oferiti unor mana de copii sansa la o viata mai buna, iar apoi sa nu uitam ca va delectati o seara cu muzica buna la cel mai inalt nivel. Prin urmare vi-l recomand cu toata caldura.
Go for it!
Uneori ti-e permis sa incalci niste reguli. Uneori ti-e permis sa inchizi lumea de partea cealalta a usii tale si s-o lasi sa se zbata acolo, sa tipe la tine degeaba, in timp ce tu te intorci in tine, descoperind lucruri pe care le-ai tinut ascunse. Nu esti doar ce iti arata oglinda.
Uneori ti-e permis sa uiti ca dupa duminica vine luni si programul tau nu va mai depinde in totalitate in tine. Uneori ti-e permis sa nu fii profesionist, riguros, responsabil, sa-i multumesti pe toti. Pentru ca daca e ceva ce toti oamenii se asteapta de la ceilalti, asta e sa-i multumeasti. Sa le confirmi ca ei au dreptate, sa rezonezi cu orice idee expusa de ei, fie ca e buna sau proasta, fie ca e pe inima omului din fata lor.
Oamenii n-au nevoie de adevarul tau, au nevoie de confirmare.
Asa ca uneori ti-e permis sa-i ignori. Sa intorci spatele. Sa nu mai faci dintr-o majoritate religie si sa cauti alt fel de oameni cu alt fel de ambitii. Sa te gandesti de doua ori inainte deschizi gura o data. Sa nu adopti idei care ti se imping pe gat cum li se imping copiilor legume: nu mai esti copil.
Uneori ti-e permis sa gresesti. Sa nu-ti pese daca se rade pe seama ta. Uneori ti-e permis sa gresesti ca sa inveti toate lectiile importante pe propria piele, iar nu din povestile altora. Uneori ti-e permis sa razi de genialiatatea auto consacrata a tuturor figurilor de ceara din peisaj. Televizorul urla la tine in casa, dar telecomanda e la tine. Baietii rai stau dupa coltul blocului, dar ruta pe care mergi o alegi tu.
Uneori ti-e permis sa constientizezi ca ai dreptate. Ca nimeni nu s-a nascut invatat, dar esti la jumatatea drumului. Uneori ti-e permis sa arati cu degetul spre exagerari, degenerari, circuri. Sa nu faci parte din toate acestea. Sa fii destul de destept incat sa realizezi ca nu esti unicul destept si sunt oameni de la care poti invata. Sa fii destul de umil si deschis incat sa bati oamenii aceia pe umar si se le ceri niste sfaturi. Sa devii ucenicul, prietenul lor, sa inveti de la ei. Sa taci si sa asculti inainte sa deschizi gura.
Uneori ti-e permis sa traiesti intr-o poezie, iar nu intr-un film hollywoodian. Sau intr-unul comunist, letargic, inchistat. Ce n-a constientizat societatea romaneasca dupa 24 de ani este ca are dreptul de a alege. Uneori ti-e permis sa creezi lucruri pe care doar tu le intelegi. Asa ca ti-e permis sa nu citesti “carti la moda”, sa nu fi vazut reality-show-uri de care vorbeste toata strada, sa nu ai slujba pe care o asteptau de la tine matusile.
Uneori ti-e permis sa calci peste cadavrele fostelor iubiri, pentru una noua. Sa iei de la viata tot ce are mai frumos si sa faci tu tot posibilul sa-l oferi si altora. Sa fii tu tot ce este mai frumos, da, sa devii cea mai buna versiune a ta. Pentru ca e supra-aglomerata lumea de falsuri, ca un tren personal de vineri seara. Pentru ca e o lume plina de mazgalituri care se dau artisti, iar oamenii frumosi tac. Pentru ca se vorbeste mult si se face putin.
Asa incat atunci cand deschizi din nou usa catre lume si toti se imbulzesc sa-ti ceara ceva, sa fii tu un zid. In majoritatea cazurilor nu datorezi nimanui nimic, dar toti se intrec sa-ti ceara ceva. Dar cand deschizi usa si-i lasi pe toti inauntru fii sigur ca-i aranjezi in ordine. Ca nu dai mai mult decat aveai in minte, ca nu te dai pe tine, pentru ca nu ai altceva. Atunci cand deschizi usa din nou, fii sigur ca te cunosti pe tine, ca sa nu-ti spuna ei cine esti.
Uneori ti-e permis, pentru ca totul depinde de tine. Si asta e una dintre cele mai frumoase lectii.
Va povesteam eu acum ceva timp despre Singura carte de viata sanatoasa in care cred.Pentru ca nu vindea povesti exagerate si nici diete minune in stare sa ameteasca (cuvant bland, rugu-va remarcati) iremediabil metabolismele noastre si asa greu incercate. Valentin Vasile, autorul, are in portofoliu nume grele precum Roxana Ionescu, Maria Lucia Hohan, , Maia Morgenstern, sau actorul George Alexandru. Puteti sa va convingeti singuri de cat de profesionist este citind marturiile persoanelor cu care au lucrat si carora le-a schimbat viata (fara exagerare).
Mai adaugam la asta faptul ca Valentin Vasile este antrenor personal licentiat de Scoala Nationala de Antrenori, specialist in nutritie sportiva acreditat de catre International Sciences Sports Association si profesor al scolii de fitness MoveOn. Iar in prezent urmeaza, printr-un program de studiu la distanta, cursurile UC Berkeley, sectia ‘Nutritie’.
OK, acum ca v-am convins de ce m-am transformat eu in fan am o veste buna pentru voi: vine la Iasi.
Seminarul de slabire sanatoasa va avea loc miercuri, 15 mai, incepand cu orele 18 la Hotel Grand Traian.Tema seminarului este slabirea sanatoasa asadar in cele doua ore, cat va dura evenimentul, Valentin va impartasi cu toti cei prezenti informatii despre cum iti poti accelera metabolismul, care este cea mai eficienta formula de antrenament in arderea surplusului de grasime, ce ar trebui sa contina lista ta de cumparaturi atunci cand iti doresti sa pierzi in greutate, ce suplimente alimentare sunt utile in procesul de slabire, cum iti poti controla pofta de dulce, care sunt dulciurile permise in dieta, cum poti pierde in greutate fara sa renunti la placerea de a manca si multe alte informatii utile persoanelor care isi doresc sa piarda in greutate pana la sosirea verii.
Locurile sunt limitate si se rezerva in avans prin achitarea taxei pentru seminar. Pentru inscrieri va rugam sa trimiteti un email la ancagilca@yahoo.com. Profitul obtinut din plata taxei de catre participantii la seminar, va fi redirectionat catre cazul Nataliei Colesnic, instructoarea moldoveanca de Kangoo Jumps, care recent a fost diagnosticata cu o tumoare de 3.8 cm pe creier. Interventia care ar putea-o salva pe Natalia costa 50.000 euro si va fi efectuata in Israel.
Pentru mai multe informatii o puteti contacta tot pe Anca, care are mail-ul mai sus mentionat. Va spun eu ca e fata simpatica si va raspunde rabdatoare.
Va astept la eveniment!
Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine pustii ma energizeaza. Pustii fericiti, cei care sunt in stare sa se agite toata ziua pana cand parintii lor se intreaba intens daca n-au gresit cu ceva sau ce a fost in neregula cu genele lor. Pustii linistiti, care te roaga sa le citesti povestea de culcare cu ochi mari si buzele tremurand, apoi adorm dupa cateva pagini. Pustii care stau cuminti in coltul lor, pustii care-si zgarie genunchii din te miri ce, pustii care pun intrebari incuietoare.
Am crescut cu veri mai mici. Genul crescuti vacantele la tara,in genul acela de copilarie de vis care ne face mai frumosi atunci cand crestem mari. Genul acela de pusti care-si faceau lecturile de vara prin nuci si n-aveau o clipa stare.
Ma intreb deci cum poti sa cresti un copil doar intr-un apartament, doar intr-o camera, cum se intampla de multe ori astazi. Ma intreb cum poti sa-l educi doar in drumul gradinita/scoala – casa. Inteleg ca suntem in era lipsei de timp. Stiu ca nu sunt parinte inca si ca pe cei trei veri mai mici nu i-am crescut eu in totalitate.
Dar cred ca fiecare copil ar trebui sa invete sa mearga pe role sau pe bicicleta, sa-si cultive pasiune pentru joc, pentru sport. Avem 10 ani si un Pegas vechi cand am luat primele trante, cu tatal langa mine incercand sa ma invete sa merg pe bicicleta. Si vreo 12 ani mai tarziu de fiecare data cand ma urc pe o bicicleta imi aduc aminte ziua aceea, genunchii mei juliti si sentimentul de victorie de la sfarsit. Astazi se gasesc biciclete pentru copii mult mai fiabile si mai sigure decat cea pe care o aveam eu atunci. Si tinand ca obezitatea infantila este in crestere iar statul in casa ne educa pustii in cel mai negativ mod posibil nu vad de ce nu ne-am invata tinerii parinti sa-si educe copii sa faca sport. Sportul ii face fericiti. Joaca de asemenea.
Un copil se face fericit cu dragoste, atentie si educatie. Si uneori cu jucarii. Cu tot ce poti sa gasesti intr-un magazin pentru copii, cu tot timpul pe care i-l acorzi, chiar si atunci cand simti ca nu mai ai ce sa dai de la tine. E copilul tau, intotdeauna vei sti ce sa-i oferi. Pana pe 15 mai ai chiar si o promotie de care pustiul tau poate profita.
Partea buna e ca, spre deosebire de un adult, un copil vede fericirea in cele mai marunte lucruri. Arata-i-le.
22 de ani nu inseamna chiar atat de mult. Vine totusi un moment in care te uiti pe chipurile oamenilor din jurul tau si ti se pare ca sunt lucruri care s-au schimbat. Detalii care iti scapa, cuvinte care iti aluneca printre degete si voci care se schimba peste noapte. Prietenii tai si-au schimbat accentul si sunt gata sa faca copii. Oamenii cu care ai crescut se casatoresc si incep sa adopte tot mai multe idei care n-au fost niciodata a lor. Impotriva carora militau acum ceva timp.
Toti oamenii buni pleaca din Iasi. Din Brasov, Sibiu, Constanta. Pleaca de peste tot. Spre Bucuresti, unde nu sunt cainii cu covrigi in coada, dar unde se gasesc de toate. Spre alte tari, cu speranta ca o sa-si poata trai decent vietile. Apatrizi, cosmopoliti, in cautarea unor lucruri de care nici ei nu sunt siguri, dar din care sunt determinati sa nu se mai intoarca.Ce se intampla cu ei odata ajunsi acolo e mai greu de spus. Delirul acesta al zilei de maine de care ne e frica, dar pe care o asteptam ca de un om pe care il dorim, dar de care stim ca ar trebui sa ne ferim.
None the wiser.
Se intampla un fel de maturizare fortata. Ma intalnesc seara la 6 la ceai cu oameni pe care-i stiu de mult timp si-i vad cu cearcane mari, capetele plecate comandand primul lucru din meniu pe care le cad ochii, de parca nimic n-ar mai avea gust. Ii aud vorbind cu jumatate de gura si fac comparatia cu vreo 2 ani in urma. Nu stiu inca daca era mai bine sau mai rau, dar erau mai ei. I-am tinut aproape, i-am vazut crescand. Nu de fiecare data in oamenii care puteau deveni. Alteori insa m-au tintuit in scaunul acela si i-am vazut, o desfasurare de forte care mutau muntii din loc.
Se intampla un fel de maturizare fortata, de parca am fi cu totii obligati sa ocupam cat mai putin spatiu atunci cand ne deplasam spre viitor. De parca ne transformam in umbra parintilor nostri care ne-ar vrea exemplare model ale societatii, dar fericiti in acelasi timp. Toate lumea are job-uri si plateste facturile, dar uita totusi de vise. De toate planurile care aveau sa-i transforme in ce voiau ei mai mult si mai mult.
De la o varsta lucrurile se schimba. Asteptarile se schimba. Esenta n-ar trebui sa se schimbe. Maturizarea asta precipitata ne secatuieste de toata vlaga caracteristica sangelui asta tanar din venele noastre inca neincercate de marile drame. Hai sa nu ne amagim, suntem prea tineri ca sa pretindem ca tinem greutatea lumii pe umerii nostri. Unde va este, sange tanar, determinarea de a face ce v-ati dorit intotdeauna? Unde va e sange tanar, dragostea de tara, de viata, de suflete dezbracate?
Sunt inca o mie de lucruri care ne dor, dar de care nu mai vorbim, de parca am obosit, de parca am imbatranit. Le-am vazut deja pe toate. Nimic nu ne face mai fericiti pentru mai mult de cinci minute, nimic nu ne mai motiveaza, nimic nu ne mai excita. Suntem crescuti inainte de vreme. Avem deja temerile pe care altii le au abia la treizeci de ani. Timpul nu mai are rabdare. Nu e firesc. Schimbarea aceasta din ucenici intr-ale vietii in costume si voci blazate.
Hai sa nu ne amagim: inca n-am crescut.
23 aprilie este Ziua Internationala A Cartii. Poza de mai sus va semana cu Lipscani-ul, in seara asta.
Dar de ce? De ce mai citim? De ce iubim cartile?
De ce iubitorii de carti devin anxiosi, injumatatiti, nesiguri, atunci cand sunt nevoiti sa stea mult timp departe de o carte? De ce e atat de greu de explicat devotamentul acesta fata de paginile de hartie, dependenta de mirosul de carte veche si emotiile care nu te lasa sa dormi pana la 4 dimineata?
Pentru ca dragostea este intotdeauna acaparatoare. Chiar si dragostea de carti.
Si, ca sa fie pe intelesul tuturor, am strans aici motivele pentru care un iubitor de carti incearca sa-i converteasca si pe altii in nebunia asta cu efecte pozitive.
De ce sa citesti?
Pentru ca nu stii unde sa te cauti, ca sa afli cine esti. Nu stiu cati ani ai, care sunt experientele tale de viata. Stiu doar ca la un moment dat te-ai intrebat cine esti, ce poti si daca mai sunt oameni cu care poti rezona. Stiu ca-ti dorit sa-ti intalnesti oamenii si n-ai stiut unde sa-i cauti.
Sunt toti in carti. Cu cat mai mult citesti, cu atat mai des ii intalnesti. Sunt acolo oamenii de care ai nevoie. Cei care ai vrea sa-ti fie mentori. Cei care ti-ai dori sa-ti fie prieteni si la care n-ai renunta niciodata. Cei a caror viata ai vrea sa o traiesti pentru ca simti ca e singura care ti se potriveste. Cei care-ti permit sa traiesti o mie de vieti intr-una singura.
Cartile te vindeca. Nu stiu cum functionati voi, emotional. Oricata empatie ar sta in mine n-am ajuns inca sa va aud povestile. Dar stiu ca, la un moment dat, cu totii cautam un medicament pentru suflet, o scapare, cineva care sa inteleaga exact unde doare si sa exorcizeze ranile, una cate una, pana cand este iarasi pace in oceanul dintre coastele noastre. Pana acum, singurele lucruri care au functionat pentru mine au fost muzica si poeziile. Mai ales poeziile. Nu e stare de spirit care te chinuie care a carei anatomie sa nu fi fost deja explicata intr-o poezie.
Pentru ca vrei sa stii mai mult decat replicile obosite si cliseele pe care ti le servesc pe tava televiziunile ahtiate dupa audienta si oamenii din jur a caror viata n-are nicio culoare. Sunt alte vieti pe care le traiesti in interiorul aceleasi carti. Cati dintre necititori pot sa spuna acelasi lucru?
Pentru ca vrei sa te conectezi cu tine. E ceva incredibil de intim in actul de a citi, care nu se regaseste decat in actul de a face dragoste. Te conectezi intai cu tine si apoi cu sufletul autorului, la fel cum, in amor, ai acces la spiritul celuilalt, care s-a pus pe tava pentru a fi consumat de emotiile tale. Ma rog, vorbim totusi de amorul acela indragostit, nu de formele de-o noapte.
Pentru ca, spre deosebire de bani, case, masini, lucrurile pe care ti le ofera cartile nu ti le va putea lua nimeni vreodata. Poti pierde toate lucrurile materiale la un moment dat, dar ce ai in cap si in suflet, darurile oferite de carti nu ti le poate lua nimeni niciodata. Sunt singurele care raman cu tine. Atunci cand esti pe cont propriu intr-o tara straina. Atunci cand pierzi un prieten. Atunci cand te pierzi pe tine.
Pentru ca nu vrei sa ramai prost. Destul de simplu, nu?
Pentru ca esti hedonist. Iti doresti placerea de a te pierde in paginile unei carti bune. Fie ea S.F., de specialitate sau erotica. Nu-ti fa iluzii ca esti singur si neinteles, fiecare carte are publicul ei, fiecare individ are pe lumea asta o carte care ii apartine, care e facuta pentru el. Iar daca nu te regasesti (inca) in niciuna dintre aceste doua categorii, e foarte probabil sa iti scrii tu cartea.
Dar nu ma crede pe cuvant.
Citeste.
P.S.: Multumesc pentru poza, Ioana Cîmpean! Imaginea de sus e din Bucurestiul de astazi, sarbatorind Ziua Internationala a Cartii (si Ziua Bibliotecarului).
P.P.S.: sunt 7 motive mai sus. Vreau mult de tot sa aud si opiniile voastre. Tu de ce citesti?
Au fost doua zile in care o mana de tineri mi-au aratat ca pot face lucruri faine. In care, in timpul prezentarii lui Lucian Mindruta am uitat sa mai fac live-blogging. In care fanii lui Mikey H (vreo 1800 la numar) mi-au invadat site-ul pana cand a cazut server-ul. In care mi-am revazut proful preferat din facultate si m-am dus sa-i spun ca mi-a fost dor de ceea ce ne preda; a ramas la fel de out of the box.
Off Air si-a meritat fiecare dintre cei 100 Ron platiti pentru bilet. Iar pentru cei care vor sa stie exact ce s-a vorbit, live-bloggingul din (aproape intreaga) prima zi il gasiti aici.
Pentru o conferinta la prima editie, organizata de o mana de tineri pana in 25de ani, a fost ceva de care Iasiul avea nevoie. Au reusit sa aduca speakeri unul si unul, din backgrounduri diferite, care au reusit sa acopere cam toate temele de interes pentru pasionatii de video online. Si ca tot veni vorba de pasionati, mi-a placut mult ca s-a vorbit de video atat din perspectiva vlogging-ului, cat si din perspectiva unei companii care vrea sa foloseasca online-ul ca mijloc de promovare.
Nu e lucru usor sa-i aduci pe Lucian Mindruta, Mikey H si Bogdana Butnar la aceeasi conferinta.
Mi-a placut organizarea, faptul ca echipa a fost mereu acolo de fiecare data cand aveai o intrebare. Mi-a placut atitudinea speakerilor, receptivi la orice intrebare si gata de un dialog constructiv. N-a venit nimeni la Iasi cu binecunoscuta atitutidine, intalnita des pe la alte conferinte: “ Oh, Dumnezeule, uitati-va la mine, cat de extraordinar sunt, va rog, o plecaciune scurta.”
Nu mi-a placut, in schimb, atitudinea unora dintre participanti. Sau de ce n-am sa inteleg eu niciodata de ce 20 de oameni ar da 100 lei pe un bilet si apoi sa nu se prezinte. Cum nu inteleg cum de nu si-au invatat unii lectiile din scoala primara nici acum: cand ai in fata ta un om care incearca sa te invete ceva nu te fatai pe usa de zece ori in timpul aceleeasi prezentari; deranjezi toata sala. Sa fim seriosi, nimeni nu are nevoie la baie atat de des. La fel cum nu e ok sa fii agresiv fata de un speaker pe care inca n-ai inceput sa-l cunosti si nu stii cat de mult respect merita, doar pentru ca ai o frustrare personala. Nu, nu e ok, chiar daca iti vii in fire si-ti ceri scuze la urma: raul e facut.
Revenind din nou la lucruri mai bune, chiar si doar pentru un observator, care spre deosebire de cei douazeci de oameni din sala care au ridicat mainile cand au fost intrebati, nu-si doreste sa lucreze in domeniul acesta, a fost ceva de care orasul acesta avea nevoie. Iar oamenii aceia faini din organizare, pe care tin sa-i felicit, au demonstrat ca daca ai o idee buna si muncesti pentru ea, o poti si implementa. Cum ar veni, fix in tara in care nu se poate face nimic!
Ne auzim cu drag de la urmatoarea editie.
Pe cand?
P.S.: da, Lucian Mindruta purta un tricou cu Darth Vader.
Buna dimineata! Suntem pe cale sa incepem prima zi de la Off Air. Primul speaker de astazi este Calin Biris,Marketing Manager la Zonga , si fost Crocodil de Marketing la Trilulilu.
Frumoasa introducere a organizatorilor. Ne place prezentatorul pana acum, dar inca avem nevoie de cafea pentru a pune intrebari. Off Air se anunta a fi o conferinta nonconventionala,
Calin Biris – Video Online la tinta (video si marketing online)
Vorbim la prima prezentare despre cum poate influenta video un business. Daca poate influenta. Calin Biris vrea sa ne invete de ce ar avea nevoie companiile de video-uri online.
Creste piata de video online? Youtube in Romania s-a mentinut constant din 2011 pana acum, dar exista foarte putini producatori de video de calitate (cf. Google Trends). Cat videos. Cat videos everywhere.
Calin Biris face o analiza a evolutiei in timp pentru 3 site-uri romanesti: Vplay.ro, trilulilu.ro si Robotzi.ro Daca Youtube are 6 milioane de vizitatori zilnic, site-urile romanesti inca mai au multe de recuperat. Video-ul online este “capsuna de pe tort” din perspectiva marketing-ului online. Site-ul trebuie sa fie baza companiei, site-ul este astfel omul de vanzari.
“Daca n-ai o prezenta online, n-are sens sa faci video online.” Calin Biris
Valorile oferite de video online sunt: diferentiere, credibilitate, autenticitate, conexiune emotionala, incredere.
De ce devin unele reclame virale? Pentru ca pot sa creeze o relatie emotionala, te implica in poveste.
Construirea unui business trebuie sa inceapa intotdeauna de nevoile cliente: educare si informare, vanzare si prospecti, loializare. Vorbim si de sales la Off Air.
Care sunt video-urile online la tinta pentru o companie? Video demonstrative, opinii de speicalitate si vidoe-uri educationale, sfaturi si trucuri, comunicari oficiale, testimoniale, videouri de raspuns la intrebari frecvente, invitatii, felicitarii, reclame, povestea companiei/brandului.
Avem si exemple:
Acum ca am vazut cum trebuie sa arate un viral, cum le folosim ca sa le promovam? Prezentarea, destinata mai ales companiilor (zice asta bloggerita care asteapta inca prezentarea despre vloggeri) mai insista si pe metodele de promovare a produsului si valorilor sale. Fiecare fel de video se potriveste unui mod de promovare: de aceea trebuie gasite canalele prin care se ajunge la publicul tinta.
Wrapping it up: s-a vorbit despre fenomenul video online, perspectiva de marketing online si… videouri online la tinta.
Part 2
Ne-am intors din pauza cu Razvan Baciu, dezvoltatorului proiectului trafictube.ro. Vorbim in partea a doua despre partea tehnica a realizarii unui video.
Cum ajunge un video viral? Trafictube a devenit viral dupa ce Razvan Baciu a inregistrat o masina a politiei care trecea pe rosu. Antena 1 si Antena 3 au preluat inregistrarea si s-a vorbit aproape jumatate de ora despre trafictube.ro, un site nou si necunoscut pana atunci. Fenomenul a devenit atat de raspandit incat aproape 550 de oameni, aproape fara legaturi cu online-ul (chiar si taximetristi si camionagii) si-au cumparat camere din banii proprii pentru a inregistra ce se intampla in trafic si a da mai departe.
Cele mai de succes sunt accidentele online si bataile in trafic. Oh, boy!
Aflam de la Razavn Baciu ca daca ai idei faine si realizezi continut ceilalti iti vor prelua idea. Chiar daca la inceput n-ai aparatura necesara.
Si vorbim iarasi despre filme versus carti. Ca solutie de mijloc Razvan recomanda audiobook-urile. Pacat ca nu se produc in Romania. True dat.
Care e diferenta dintre videori online si TV? Un video online poate fi inchis brusc daca nu produce interes de la inceput, chiar daca mesajul tau de la sfarsit este extraordinar, in timp ce televiziorul functioneaza si ca zgomot de fond.
Aparent, in aceasta prezentare, Razvan Baciu, Gaben si Mikey H merg mana in mana.
Avem si un exemplu:
“Cea mai buna camera video este cea pe care o ai la tine.” – Razvan Baciu
Sfaturi tehnice: Cea mai de folos camera este cea din care poti downloada usor. Conteaza foarte mult si stabilizarea, iar o camera video buna este cea care poate scoate fisiere de tipul MPEG4 sau MOV. Dar daca sunteti la inceput, puteti folosi foarte bine si telefonul din dotare. Foarte utila este si o camera de tipul GoPro.
Daca filmezi cu telefonul, mobilul se tine “ca un barbat”: nu cu 2 maini, doar cu una care tine camera stabila. E bine sa va sprijiniti de un perete cand filmati. Daca filmati o sala, nu treceti rapid din stanga in dreapta, surprindeti detaliile si fetele oamenilor. Zoom-ul nu este recomandat, cel mai bine ar fi sa va apropiati. Pentru cei cu iPhone, Exposure Local e o functie care trebuie utilizata!
Aveti grija la zgomotele de fundal (aer conditionat, oameni care vorbesc in soapta), acestea se aud foarte tare in inregistrare. Nu filmati tot, pentru ca veti pierde mult timp la editare. Cautati ce poate fi interesant pentru “videonauti”.
Cu ce editam? Movie Maker sau iMovie (daca aveti Mac). Foarte importanta este muzica. Razvan Baciu recomanda freeplaymusic.com.
Wrapping it up: filmeaza rapid, cu o camera cat mai rapida, ai grija ca totul sa fie cat mai usor de utilizat.
Part 3
Mikey H – vlogger la Doza de Has
Mikey H a pornit fara sa fie intimidat de bloggeri mari, fara sa stie foarte mult despre blogging, vlogging si online. El a inceput promovarea ca… spammer pe Softpedia. Lesson learned, folks, lesson learned!
Intre timp a invatat sa-si dozeze content-ul, astfel incat sa poti posta pe termen lung.
“Stii pe ala care face vlogging din cotetul de gaini? ” sau cum sa folosesti ceva ce ai doar tu si sa te individualizezi pe piata. Fa publicul sa simta ca-ti pasa de el… si apoi tine cont de feedback. Daca e constructiv.
Se cam vede ca Mikey H e vlogger. E cel mai entuziast vlogger de pana acum; long live the Romanian humor!
Zice Mikey sa fii perseverent daca te apuci de vlogging. El lucra ca economist la un cabinet de insolventa, intr-un job de la 9 la 5. Si soc si groaza: dupa an de zile de Doza, Mikey H s-a gandit sa renunte. Dar audienta de pana atunci l-a facut sa continuu, i-au oferit ajutor. La fel ca si Razvan Baciu, Mikey a inceput prost… cu tehnologia. Important e ca a continuat.
“In monmentul in care esti foarte concentrat pe ceea ce faci, devii mai atractiv pentru ceilalti.” Mikey H
Publicul te vede mult mai apropiat de el fata de cei pe care ii vede la TV. Online-ul este un mediu de multe ori mult mai prietenos.
Cum “se vinde” un vlogger? Prin atragerea brandurilor care “te folosesc” in scop publicitar. Proces care nu este deloc usor.
Profesionalizarea in vlogging: Mikey H nu mai injura pe blog. Cenzuria si-a impus-o el singur, din respect pentru cei care il priveau, de multe ori in familie. E foarte important sa respecti feedback-ul constructiv al internautilor.
“Nu vreau sa devin OTV pe online.”
Youtube-ul are un algoritm diferit fata de celelalte site-uri de video din online. Atunci cand accesezi un videoclip, chiar daca il accesezi de 200 de ori intr-o zi, vizita ta va fi inregistrata o singura data. Ceea ce valoreaza foarte mult pentru publicitari.
Si un video in care sa-l cunoasteti pe Mikey:
Wrapping it up: faci in online ceva ce-ti place? Don’t stop believing si oamenii vor ajunge sa te placa.
Part 4
Lucian Mindruta – De ce ne uitam la ecrane (Cum sa faci bani din oameni care nu fac nimic)
Start-ul lui Lucian Mindruta a fost momentul in care am incheiat live-blogging-ul? De ce? Pentru ca la sfarsit a fost fie iubit, fie greu de digerat pentru cei din sala, dar in timpul prezentarii cu greu iti luai ochii de la el.
“Nu e nimic nou pe lume.” a spus si a incercat sa demonstreze Lucian. Tot el ne spune ca Google incaseaza anual peste 6o de miliarde de dolari din publicitate. Iar daca aveti vreo idee care merita auzita, atunci sigur ar trebui sa intrati pe endemol.com.
A auzit cineva de criza nutriilor din anii ’80? Lucian Mindruta a povestit-o traind-o in familie. E mai ales despre cum oferta poate sa depaseasca cu mult cererea.
Momentan, in SUA, sunt peste 5 milioane de case fara televizor. Asta inseamna 5 milioane de case mult mai deschise spre internet si videouri online.
Ati auzit vreodata de Suspension of Disbelief? Oamenii va dau “Like” nu pentru ca le place de voi, ci pentru ca le place de ei. Ganditi-va la asta.
Si apropo de lucruri de care trebuie sa auziti: theonion.com, cum va suna? E, citez “taticul TimesNewRoman.ro”
Iar daca vreti sa atrageti publicitarii pe blog la voi, 4 lucruri conteaza: traficul (de preferinta invariabil), demografica si segmentarea buna, formate noi de advertising sau product placement si valori cu care se poate asocia.
Sunteti pe drumul cel bun?
Part 5
Tu cui ai darui o cafea?
De unde citeste Jacqueline
Protected Content
JacquelineBlog.info by Diana Sofronie is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.
Recent Comments